Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au fost colegi la "Tinerimea română", au mers în turnee împreună. Nu are cuvinte să vorbească despre el. Are încă inima grea.
Primul lucru la care se gândeşte în acest moment compozitorul Dan Dimitriu este regretul că Dan Spătaru nu mai este printre noi. "Am regretul imens faţă de dispariţia unui om şi a unui interpret de asemenea factură. Un interpret care m-a slujit şi m-a ajutat foarte mult în cariera mea. Am pierdut un tovarăş, un mare prieten. Mi-a fost durerea foarte mare. I-am adus o coroană pe care am scris doar atât «Nu m-am gândit la despărţire»... Despre el nu pot spune decât desăvârşit şi impecabil."
APLAUZE, APLAUZE
"Prima mea colaborare cu Dan a fost în 1984, eram la începuturile mele componistice, scriam abia de doi ani şi nimeni nu avea încredere în tinerii de genul Dan Dimitriu sau Ionel Tudor. Am construit o piesă. Am dat telefon, eram în Orchestra Radio, ne ştiam de la festivaluri, de la imprimări, de la spectacole. Dan avusese o perioadă foarte mare de tăcere, 11 ani, în care nu mai apăruse deloc, inclusiv pe scena Teatrului Fantasio din Constanţa. Spera într-un reviriment.
Atunci am făcut o piesă pe tiparul lui Dan Spătaru, şi Ionel Tudor la fel. Ionel l-a contactat primul, eu al doilea. I-am spus «Nea Dane, am şi eu o piesă». «Bine, puştiule, vin eu la tine». A venit la mine, i-am cântat piesa, era fără text, doar linia melodică. Mi-a spus: «Măi, piesa este bunicică, dar nu cred, nu am mai apărut de 11 ani, nu am curajul să iau piesa, nici pe a lui Ionel». «Bine, asta e», i-am spus. «Eu mă gândisem la dumneata», că aşa vorbeam atunci.
A fost ultima întâlnire la care ne-am vorbit la persoana a doua, şi în momentul în care a dat să iasă pe uşă mi-a spus: «Puştiule, tocmai ai făcut un şlagăr, intru!». Piesa s-a numit «Nu m-am gândit la despărţire»... Am prezentat-o la Mamaia, la secţia de Creaţie, la adulţi. A intrat piesa, cu întrebări din partea Consiliului Culturii, ce era pe vremea aceea. «Vine Dan Spătaru să cânte?» «Da, vine, a confirmat că va veni». Momentul culminant a fost atunci când s-a anunţat piesa, ţin minte că era o seară superbă de vară, iulie.
Când s-a pronunţat numele lui Dan Spătaru a fost o rumoare imensă în sală. Pe moment s-a lăsat o tăcere profundă, a apărut Dan cu mersul lui imperial impecabil. Au fost câteva aplauze... A început piesa, prima strofă, refren... Pe ultimul refren, şi acum îmi aduc aminte cu emoţie, unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea, a fost isterie. Lumea aproape era în picioare, pe vremea aceea. S-a terminat piesa, vă daţi seama, era transmisie în direct, prezenta Octavian Ursulescu.
Dan a dat să iasă, nu a reuşit, l-au chemat înapoi, se urla pur şi simplu. Tavi nu putea să dea drumul următorului concurent, pentru că efectiv lumea nu-l lăsa pe Dan să iasă de pe scenă. A mers la Sile Dinicu, a dat mâna cu el, m-a scos în faţa rampei, eram în cadrul orchestrei şi m-a scos în faţă. Au fost, sper să nu exagerez, pe puţin patru sau cinci minute de aplauze continue. Un fenomen pe care l-am mai trăit la Harkov, în fosta Uniune Sovietică, atunci când eram în turneu cu el. A avut 16 minute, unii spun 22, dar eu m-am uitat atunci la ceas, 16 minute de aplauze continue. A fost delir, a avut o priză formidabilă în Rusia.
Citește pe Antena3.ro
