La o primă apreciere, preşedintele Băsescu şi preşedintele Sarkozy par a fi foarte asemănători, amândoi declarându-se preşedinţi-jucători. Sigur, Sarkozy având alte prerogative constituţionale. Amândoi au în acest moment o problemă. De scădere a popularităţii, la Sarkozy poate uşor mai serioasă, dat fiind faptul că "vechimea în post” nu este prea mare.
FRANŢA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
La o primă apreciere, preşedintele Băsescu şi preşedintele Sarkozy par
a fi foarte asemănători, amândoi declarându-se preşedinţi-jucători.
Sigur, Sarkozy având alte prerogative constituţionale. Amândoi au în
acest moment o problemă. De scădere a popularităţii, la Sarkozy poate
uşor mai serioasă, dat fiind faptul că "vechimea în post” nu este prea
mare.
Sarko, aşa cum este el poreclit de presă,
înregistrează, pentru prima dată de la alegerea sa în mai 2007, mai
multe opinii nefavorabile (48 la sută) decât favorabile (45 la sută) în
rândul electoratului, potrivit unui sondaj BVA, dat publicităţii marţea
trecută. Sondajul indică o scădere de 6 procente într-o lună şi 10
procente în două luni. Culmea este că presa franceză a remarcat că
Sarko înregistrează o scădere constantă în toate sondajele realizate în
ultimele săptămâni. Coincidenţă sau nu, acestea sunt cele în care
relaţia sa cu Carla Bruni a ocupat mult spaţiu în presă şi nu s-a
bucurat de laude. Ce anume stă la baza antipatiei pe care reuşeşte s-o
stârnească Sarkozy la adresa sa este o chestiune pe care psihologii o
pot explica cu siguranţă.
CRITICI ÎN VALURI. Presa franceză consideră că scăderea cotei de
popularitate a preşedintelui este cauzată de mediatizarea voit excesivă
a vieţii sale private, într-o perioadă în care puterea de cumpărare a
francezilor a scăzut. "Pasă proastă sau popularitate degradată pe
termen lung a şefului de stat? Un lucru este sigur: o dată cu creşterea
inflaţiei, şi preşedintele şi-a mănâncat pâinea. Cu atât mai mult cu
cât expunerea vieţii sale private, care a fost mult timp un atu, nu
pare în acest moment să-i amelioreze imaginea", scrie cotidianul de
informaţii generale France Soir. Liberation (de stânga) vede în
Sarkozy, care a declarat înainte de alegerea sa că este "preşedintele
puterii de cumpărare", un "Putin soft". "În viaţa publică, ca şi în cea
privată, totul pleacă de la un om şi asupra lui se resfrâng toate",
afirmă cotidianul. Vorbind despre "încheierea lunii de miere în
sondaje", ziarul adaugă: "Suntem într-un regat al televizorului".
Le Figaro (de dreapta) consideră că "la acest început de an, PS
(Partidul Socialist, în opoziţie) mizează pe ceea ce el crede că este
punctul slab al preşedintelui: forma, modul şi maniera de a fi. Barilul
de petrol flirtează cu suta de dolari şi Nicolas Sarkozy cu Carla
Bruni". "Totul s-a spus", scrie Le Figaro, afirmând că "este puţin prea
repede". Marea miză a anului 2008" nu este de a şti pe cine va duce
preşedintele în vacanţa de Paşti, ci spre ce îndreaptă ţara", potrivit
cotidianului.
Pentru Nice-Matin "sarkozyismul este un <> care s-ar putea
degrada în starkozyism". "Francezii nu l-au ales ca să fie o vedetă
rock", scrie şi L'Est Républicain.
L'Alsace consideră că acest comportament are "limitele sale" şi că
"expunerea vieţii private a preşedintelui este fără îndoială legată de
scăderea cotei sale de popularitate". Sarkozy, consideră cotidianul,
are o soluţie pentru a urca în sondaje: "nu fotografiile, ci rezultate
economice pe care ar trebui să le ofere".
La République du Centre consideră că "dacă puterea de cumpărare nu ar
fi fost la pământ, pe francezi i-ar fi amuzat Sarkozy şi data
eventualei sale căsătorii".
Le Telegramme se întreabă cum ar putea Sarkozy "să renunţe la mişcarea
continuă şi la o regizare hollywoodiană a vieţii sale publice şi
private?". Cotidianul îşi exprimă temerea că "noua căsătorie cu Carla
Bruni" pune "pe un plan secund, încă o dată, chestiuni atât de serioase
precum puterea de cumpărare şi locul Franţei în lume".
IRONIZAT DE UN LAUREAT GONCOURT. Scriitorul francez Patrick
Rambaud, care a obţinut prestigiosul premiu Goncourt în 1997, îl
ironizează pe preşedintele Nicolas Sarkozy şi pe "curtezanii" săi în
cea mai recentă carte a sa, "Chronique du règne de Nicolas Ier", o
parodie istorică a primelor luni de mandat. Rambaud povesteşte sosirea
noului "monarh" la palatul Elysee şi micile secrete ale curţii în
stilul cronicarilor epopeei napoleoniene. Portretul pe care autorul îl
face "Iubitului Nostru Monarh" şi "Splendidului Nostru Suveran"
pendulează între impertinenţa erudită şi ironia cinstită, comentează
France Presse, preluată de Newsin.
UN "MONARH” MACHO. "Înălţimea sa era atât de mediocră că trebuia
să se înalţe prin toate mijloacele", scrie el, înainte de a se amuza de
"maiestatea sa" care face jogging în şort şi-şi scoate la vedere
"muşchii ca şi cum s-ar întorce din camping". Autorul face referire şi
la politica "Proaspătului Suveran" şi stilul său de a comunica: "Când
vorbea publicului, de mai multe ori în aceeaşi zi, se umfla în pene ca
un porumbel şi se contorsiona ciudat pentru a-şi anima vorbele, al
căror sens nu conta prea mult, deoarece discursurile aveau valoare mai
mult prin forma lor decât printr-un fond foarte schimbător, în funcţie
de auditoriu." Patrick Rambaud îi observă şi pe miniştrii şi
consilierii preşedintelui, prezentaţi drept nişte "curtezani": de la
ministrul Justiţiei, Rachida Dati, de origine magrebină, prezentată ca
"baroana de Ati”, la primul-ministru Francois Fillon, "ducele de
Sablé”, care avea, scrie el, "umilinţa credincioşilor şi portul unui
şef de raion".
Franţa – România: Două secole de prietenie
- De la micul Paris, la marile ambiţii
- Nicolae Titulescu: De ce iubim Franţa
- Vine Sarko, îl trimitem pe Băse