Instituţia de comedie

La cursurile susţinute de Dem Rădulescu, studenţii râdeau până loveau cu scaunele de podea.

George Ivaşcu a avut privilegiul să-l vadă pe Dem Rădulescu în "Siciliana", celebrul spectacol cu peste 1.000 de reprezentaţii. "A fost prima dată în viaţa mea când am râs atât de tare încât mă durea maxilarul. După asta l-am văzut în "Secretul familiei Posket", în care era un fenomen.  Aşa cum a spus domnul Ciulei, Dem Rădulescu nu era un actor de comedie, ci o instituţie de comedie. Zicea întotdeauna că râsul este cel mai bun medicament pentru om şi făcea toate eforturile să creeze bună dispoziţie în jur, era aproape o datorie, nu putea altfel".

IUBITOR. De asemenea, George i-a fost şi student. "Dacă astăzi sunt ceea ce sunt şi dacă joc aşa cum joc se datorează încrederii pe care a avut-o în mine. La cursurile susţinute de Dem Rădulescu se râdea cu multă poftă. Era incredibil când începea să exemplifice, studenţii râdeau până loveau cu scaunele de podea. Am avut şansa să stau foarte mult timp lângă dânsul, am avut onoarea de a fi invitat la el acasă, foarte puţini erau norocoşii care să-i fie invitaţi. Surprinzător, era un om deosebit de timid şi emotiv. La examenele studenţilor transpira de emoţie. Era foarte iubitor. Când te iubea Dem Rădulescu, te iubea până la capăt".

Nu l-a mustrat niciodată. "Din contră, mă certa din iubire. Ţin minte că am fost plecat cam o lună şi nu am avut de unde să-l sun. Când m-am întors şi l-am sunat mi-a spus râzând: Ce faci, dragă? Dacă n-ai bani, îţi dau eu 25 de bani să mă suni sau spune-mi când să te sun eu! Niciodată nu se supăra. Când îşi certa studenţii nu dura prea mult până făcea o glumă şi uita toată lumea. Unul dintre «defectele» lui era că îşi lăuda studenţii tot timpul. Era atât de «cloşcă» încât nu suporta să audă nimic rău despre puii lui".

Un astfel de episod s-a întâmplat la televiziune când, din diverse motive, nu se terminase de filmat o scenă până la venirea lui. "Regizorul s-a gândit să facă o glumă şi să dea vina pe mine, să-i spună că eu nu ştiam textul şi că acesta este motivul întârzierii. Cum a auzit aşa ceva a început să le povestească tuturor cum m-a văzut el pe mine pe culoarele facultăţii repetând textul de dimineaţă până seara".

RIGUROS. Era un imens fenomen de comedie, dar şi un pedagog foarte riguros şi metodic. Le povestea proaspeţilor studenţi despre lucruri extrem de dificile, personaje complexe, situaţii complicate, simplificând totul şi făcându-i să li se pară totul foarte uşor.

"Te făcea să ajungi la rezultatul dorit fără să-ţi fi dat seama că ai parcurs deja drumul. Între noi a fost o relaţie firească, aşa cum trebuie să se întâmple în artă, trebuie să existe un mentor şi un discipol. Ţin minte că am văzut «Secretul familiei Posket» din toate unghiurile posibile, din cuşca sufleurului, de sus de la pasarela, din culise, am vrut să-l văd cum joacă din toate părţile, l-am înconjurat", ne-a declarat George Ivaşcu. 

Adriana Şchiopu, soţia lui Dem Rădulescu, s-a gândit să dăruiască celor care fuseseră foarte apropiaţi actorului câte un obiect de-al lui. Aşa a ajuns servieta maestrului la George Ivaşcu.

"După Revoluţie îşi luase din străinătate această servietă superbă, de piele, de care era foarte mândru şi de care nu se despărţea niciodată. În ea aducea la cursuri toate caietele lui de actorie din care le citea studenţilor. Toate zilele petrecute alături de Dem Rădulescu erau vesele. Este un fenomen irepetabil, intră în galeria celor mai mari actori şi categoric nu se va mai naşte un al doilea ca el", susţine fostul său student.

 

"O coincidenţă care l-a impresionat pe domnul profesor a fost că la Teatrul de Comedie s-a pus «Troilus şi Cresida» după 20 de ani de la marele succes şi întâmplarea a fost că am fost distribuit exact în acelaşi rol în care a fost distribuit şi domnul profesor în urmă cu 20 ani, şi anume Ajax"
George Ivaşcu