Pivotul umorului copios

Noi, colaboratorii săi din televiziune, îl consideram "un Olimp de comedie", cum spusese odată Dan Mihăescu...

Alături de Stela Popescu şi Florin Piersic, Dem Rădulescu rămâne unul dintre campionii incontestabili ai celor mai multe înregistrări pentru programele de divertisment ale TVR. Zeci, sute de titluri de "momente vesele" în alb/negru şi color.

Despre aceste apariţii de respiraţie scurtă, maestrul avea teorii interesante, spunând mereu că ele sunt "pretenţioase... rău", pentru că timpul de contact cu privitorul trece repede. Trebuie să-i menţii atenţia captivă şi să-i oferi un final, pe care să-l ţină minte ca pe "morala" fabulei.

UNIC! Învăluit, aparent, într-o platoşă dură, ascundea dincolo de ea o sensibilitate impresionantă. Putea fi liric cu o duioşie impresionantă. Stăpânea uimitor relaţia dintre el şi camera de luat vederi. Când se relua filmarea unei secvenţe, de fiecare dată era tot mai surprinzător, tot mai performant, mai inventiv, mai debordant, mai comic...

Era un adevărat spectacol pe platou, în faţa camerelor, dar şi în spatele lor, spectacol care te epuiza în hohote de râs, dar care te lăsa cu acea satisfacţie a martorului care asistă la naşterea unei mari bucurii-unicat... Te simţeai unic şi de invidiat... Vorba lui Dan Puric, transcendând derizoriul, umorul maestrului te revigora, te scotea în lume mai robust sufleteşte.

Pentru cine nu l-a auzit, este suficient să privească secvenţele antologate din DVD, şi să se bucure de uriaşa forţă de improvizaţie, de dinamica uluitoare cu care schimba registrul interpretativ, trecând cu o uşurinţă ameţitoare de la victimă la călău, de la demagogul sforăitor la naivul inocent, de la marele caid la un necăjit gunoier, de la marele escroc la suavul îndrăgostit.

Completa întotdeauna textul scris cu expresii onomatopeice, cu priviri care-ţi trimiteau mintea, obligatoriu, în subtext. Stăpânea cuvântul, bogăţia mimicii faciale, dar era şi un excelent şi inspirat mim, care-şi manevra trupul cu un efect comic irezistibil.

LUMINA... Continuând tradiţia revelioanelor din anii '70 (celebre pentru materialele interpretate de Toma Caragiu, scrise de Dan Mihăescu), după 1989, Dem Rădulescu a devenit, în noul context istoric şi politic, pivotul umorului copios şi al satirei politico-sociale din tele-revelioanele Televiziunii Române, prin textele scrise de acelaşi Mihăescu ("Secretarul şi cobzarul", "Transfugii", "Milogul" etc.).

Profund cunoscător al artei interpretative, prodigios, inventiv, a îmbogăţit substanţial Arhiva de aur a Televiziunii Române, fiind distribuit în zeci şi zeci de emisiuni de teatru şi de divertisment. De la început, apariţiile sale pe micul ecran i-au conferit statutul unuia dintre cei mai populari actori români, iubit de milioane de oameni.

Umorul său natural, cizelat prin studiu, şi credinţa nestrămutată în menirea actorului în cetate au devenit marcă inconfundabilă a personalităţii sale civice şi artistice. Închei citându-l din nou pe Dan Puric: "Când mă gândesc la el, văd o lumină şi... râd!".

 

"Completa întotdeauna textul scris cu expresii onomatopeice, cu priviri care-ţi trimiteau mintea, obligatoriu, în subtext. Stăpânea cuvântul, bogăţia mimicii faciale, dar era şi un excelent şi inspirat mim, care-şi manevra trupul cu un efect comic irezistibil, unic şi inegalabil"
Ioana Bogdan