Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dem va rămâne printre noi cel puţin cât vor fi în viaţă cei care l-au cunoscut, crede Ileana Stana Ionescu.
Ileana Stana Ionescu a avut norocul de a-şi face debutul în lumea scenei la un teatru mare, la Naţional, şi alături de o trupă de actori de un talent uriaş. Era o tânără sfioasă, copleşită de prezenţa colegilor ei de cabină celebri şi se mulţumea să primească de la ei doar informaţiile pe care ei le lăsau să scape. În acest context l-a cunoscut şi pe Dem Rădulescu.ADMIRAŢIE DEPLINĂ. "Este un nume care este atât de legat de începuturile vieţii mele în Teatrul Naţional încât mi-e greu să vă spun ce emoţie mă încearcă de câte ori el revine în memoria mea. Prezenţa lui în memoria mea este atât de frecventă şi sunt aşa de încredinţată că el există încă... încât mi-e foarte greu să explic ce simt!
Poate că o să mă înţelegeţi când o să vă spun că e un sentiment care se naşte dintr-o dragoste colegială, dintr-o admiraţie deplină faţă de un actor aşa cum a fost Dem Rădulescu", ne-a spus, cu emoţie în glas, Ileana Stana Ionescu.
Artista se declară teribil de impresionată de cele auzite de la foştii lui studenţi de-a lungul timpului care s-a scurs de când Dem nu mai e prin-tre noi:
"Se bucura de o dragoste şi de o preţuire neţărmurite. Eu am rămas foarte şocată pentru că el, fiind un om riguros şi sever, nu mi s-a părut aşa de simpatic şi lipicios. Dar uite că pe studenţii lui i-a cucerit, probabil că avea o metodă de predare copleşitoare şi îi încânta cu tot felul de exemple, de lucruri absolut minunate".
LA PARIS. Cuceritor nu era numai în faţa studenţilor, ci şi în teatru! Ileana Stana Ionescu deapănă amintirea unei scene petrecute la Paris: "Ajunsesem acolo la un festival, cu trupa de la Odeon, jucând «Coana Chiriţa».
La final, fiecare actor rostea câte un cuvânt-două, în limba franceză. Răpit de frumuseţea sălii, de succesul pe care l-am repurtat, Bibi a uitat ce are de spus. Şi cu o privire care nu se poate descrie, cu şapcalionul ăla turbat într-o parte, de un comic absolut desăvârşit, m-a întrebat, sacadat: «Ce spun eu acum?!» I-am şoptit printre dinţi şi a dres situaţia fără ca spectatorii să-şi dea seama.
Era un partener fermecător! Am o admiraţie fără margini pentru Bibi, cum îi spuneam eu, şi sunt convinsă că e şi va rămâne printre noi mulţi ani, cel puţin cât vom fi în viaţă noi, cei care l-am cunoscut".
