x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Dida Drăgan Melodii de iubire pură

Melodii de iubire pură

de Rodica Mandache    |    14 Ian 2008   •   00:00

Îmi place să scriu despre Dida. E un câmp magnetic foarte benefic. Îmi dă stări. Mă emoţionează.

Îmi place să scriu despre Dida. E un câmp magnetic foarte benefic. Îmi dă stări. Mă emoţionează.

 

Dida este un mare artist, ea nu este un STAR, nu este o ve­detă popula­ră, deşi îşi doreşte sau şi-a dorit asta. E unul dintre acei artişti care au un loc anume pe tabla de valori.

Caut reviste, ziare vechi, în casa ei frumoasă şi încetul cu încetul am găsit mărturii din diverse perioade:ziarul Scânteia Tineretului. Într-un articol cu un titlu preţios “Speranţe şi dezamăgiri”, după un concurs de muzică uşoară. “Aflat la cea de-a doua ediţie, Festivalul şi ­Concursul Tinerilor Interpreţi de muzică uşoară ne-a prilejuit întâl­nirea cu 15 cântăreţi ce bat la porţile afirmării în acest gen atât de popular. Încercând o trecere în revistă a tinerilor interpreţi trebuie să începem cu Dida Drăgan, câşti­gă­toarea Marelui Premiu. Tâ­năra interpretă posedă o voce foarte bine cultivată, stă­pâneşte mijloacele de expresie ale jazzului (be-POP). Oricum selecţionarea ei pentru Festivalul «Cerbul de aur» se impune. 1970 – Luni, 28 decembrie.”

 

SURPRIZĂ. Un român plecat, Marius Barbu, ziarist din Germania – 23.04.1996. “Ceva m-a atras magnetic spre sala din Konnigsbrun, un­de era un spectacol ro­mâ­nesc. Chiar din clipa in­trării în sala de spectacol am simţit plutind în aer o ru­moare şi sem­nul unei surprize pe care nu mi-o puteam de­fini. Am aflat repede: Irina Loghin nu a putut veni, dar a sosit Dida. Şi atunci am des­coperit-o: Stătea în picioare la ­marginea sălii, purtând o mină de om ce se vrea incognito, studiind pu­blicul, îm­prăştiind o boare de mister, care m-a pus sub semnul bucuriei şi dorinţei de a-i re­găsi arta ei enigmatică. Apa­­riţia Didei – o piatră pre­ţi­oasă, tulburătoare. Prezenţa ei fascinantă, vocea inimita­bilă, jocul cu umbra şi lumina – un vis hipnotic ce poar­tă pe cel ce-o ascultă – într-un tărâm imaterial.

De la «Maria neichii Ma­rie» sau blestemul cutre­mu­rător cântat de Maria Tănase altădată până la «Aprindeţi candela», toate au fost me­lodii de iubire. Cu nuanţe şi su­biecte diferite. Dar vreau să subliniez cât de emo­ţio­nant este stilul ei, vocea ei, alura.

O ascultam, şi fiinţa mea s-a contorsionat halucinant, crescendo-urile şi des­cres­cend-urile sale semănând cu traiectoria unei comete; mi s-a creat iluzia că pot evada din propriul EU. Cineva a şoptit:

«Cum de nu este în TOP-urile internaţionale, deoarece locul ei este printre cei mai mari?»

Fiindcă ea este atât de sus, că parcă e intangibilă. Ce clasament, ce concurs poate atinge atmosfera înaltă pe care o străbate cântecul ei?

Mi-a amintit-o pe Yma Sumac din America de Sud. Atunci urmăream zborul condorului peste Anzi, acum însoţeam lumina cometei printre astre.”

 

MISTUIRE. Stăteam în poarta televiziunii şi o aşteptam pe Dida să alegem repertoriul pentru o emisiune. Urma să cânte numai pentru mine toată ziua, “Născută sunt să cânt/Căci am fost şi mai sunt/ Doar o flacără arzând/ Mistuire şi cu­vânt/ Toată legământ”. După ce am ascultat-o mi-am spus: Ce se face, din iubire se face. Şi durează.” 30 august 1988, Smaranda Jelescu

 

NOBLEŢE. Cineva spunea mai demult că valorile sunt aproape de noi şi nu este nevoie să le căutăm în altă parte. Afirmaţia îi aparţine lui Florin Călinescu şi se referea la admirabila Dida Drăgan. Nu pot să mă abţin să adaug, cu riscul de a supăra pe careva, că este singura interpretă care nu m-a dezamăgit vreodată. Cei care au avut norocul să o cunoască personal au avut o surpriză plăcută să o descopere, pe lângă un artist extraordinar, un om de o nobleţe sufletească rară. Nu de mult, ea mi-a mărturisit că nu poate urî, nu poate avea acest sentiment. Versurile cântecelor sale sunt toate aproape scrise de ea. Şi dacă nu sunt, le-a potrivit, le-a cântat cu măiestrie, cum numai ea ştie să o facă, ca şi când ar fi ale EI. Răscolesc, emoţionează, indiferent că ascultăm “O lacrimă de stea”, “De mine nu te-ai vindecat”, “Maria, neichii Marie”, sau “Poveste fără final”. Tatiana Solomon – VIP

 

AER PROASPĂT. “Muzica uşoară românească are nevoie de oxigen şi l-a găsit. Am putut trece de la ba­nalitatea melodiilor în ma­jo­ritate incolore, parcă mereu ace­leaşi, prin cântecele lui Ma­rius Ţeicu, Florin Bogardo sau în recitalul Didei Drăgan, care, sfidând literalmente ve­chile compoziţii, a avut curajul de a cânta numai piese tinere aparţinând lui Sile Zam­fir, Mircea Drăgan sau Petre Magdin. Practic (suntem în anul 1973), tânăra noastră cântăreaţă parcă a apărut dintr-un alt festival să-i zicem “Mamaia 83”. Geor­ge Stanca.

Gazeta Poznanska: 1974. “După spectacolul nu prea reuşit prezentat de muzicienii germani, am ascultat un program românesc, Orchestra «Perpetum mobile». Solista se numeşte Dida Drăgan. Stea de primă mărime a acestui program a fost EA – Dida Drăgan, cea care a primit mulţi lauri la festivalurile europene. Valoarea glasului ei, cultura muzicală au carac­terizat stilul ei. Interpretarea melodiilor este personală amintind des de Swing cu elemente de jazz. Pregătirea solidă muzicală, multitudinea stilurilor abordate, libertatea ei pe scenă au făcut din ea steaua serii, O mare cân­tă­rea­ţă.” Un ziarist polonez.

 

“Dida Drăgan, cea care a primit mulţi lauri la festivalurile europene. Valoarea glasului ei şi cultura muzicală au carac­terizat stilul ei. Interpretarea melodiilor este personală, amintind des de Swing cu elemente de jazz. Pregătirea solidă muzicală, ­multitudinea stilurilor abordate, ­libertatea ei pe scenă au făcut din ea steaua serii, O mare cân­tă­rea­ţă”

ziarist polonez

×