Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lin curge izvorul amintirilor Vetei Biriş despre cel care i-a fost coleg de scenă şi prieten apropiat, Drăgan Muntean.
Lin curge izvorul amintirilor Vetei Biriş despre cel care i-a fost coleg de scenă şi prieten apropiat, Drăgan Muntean.
O vibraţie, un sunet de orchestră, un glas puternic de bărbat, o melodie căreia nimeni nu-i poate rezista. Un interpret a cărui inimă atît de încărcată de pasiune pentru muzică nu s-a simţit desăvîrşită pînă nu şi-a urmat chemarea. Un nume pentru toate acestea: Drăgan Muntean. A bătut multe sate pădureneşti, s-a întîlnit cu bătrînii care ştiau folclor.
Ţinutul Pådurenilor. Amintirile îi zîmbesc cunoscutei interprete de muzică populară Veta Biriş care ne povesteşte cu cîtă pasiunea doinea cel care i-a fost coleg de breaslă şi prieten apropiat. “Publicul îl simţea şi îl aplauda. A uns inimile celor care l-au ascultat. Caracteristice pentru repertoriul său au fost cîntecele spaţiului natal, din Ţinutul Pădurenilor. Pe noi, interpreţii de muzică populară ne obligă satul să rămînem curaţi, nu ne-am modernizat aşa de tare. Am rămas mai aproape de credinţă, mai aproape de tradiţie, mai aproape de oameni. Înregistrările lui Drăgan Muntean constituie documente importante ale cîntecului popular românesc. Păcat că Dumnezeu l-a chemat aşa de repede la el, altfel Drăgan Muntean ar fi împlinit 55 de ani, iar noi, prietenii săi buni, care l-am iubit şi i-am iubit şi cîntecul, l-am fi sărbătorit luna aceasta. Aşa nu putem decît să-l rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească în pace! Drăgan Muntean făcea parte dintr-o categorie de oameni aparte. A fost unul dintre cei mai fermecători cîntăreţi care au apărut în ultimii ani. Avea o voce de lacrimă, de durere şi de bucurie. Pe mine sincer m-a fermecat de cînd l-am auzit prima oară. Rar mi-a fost dat să aud o voce atît de specială şi prin el am descoperit o zonă necunoscută mie, recunosc, cu folclor variat şi costume foarte frumoase, zona Pădurenilor, care mie mi se părea că au apărut din altă lume. Cînd s-a lansat, parcă a venit cu un alai de muzică, de costume, de muzică, de tradiţie, tot ce era mai frumos în acea zonă. E adevărat că e şi înaltă zona, oamenii parcă sînt mai aproape de Dumnezeu. Avea o voce, un har de sus, o voce de lacrimă, de dor, de durere. De orice…”
Citește pe Antena3.ro
Ultima oară. “Sinceritatea, omenia, demnitatea lui Drăgan Muntean m-au făcut să mă apropii foarte tare de familia lui”, continuă povestirea Veta Biriş. “Era un familist convins, îşi iubea foarte mult fetele, soţia – Mioara. Chiar am participat alături de el la un turneu în Australia. Ţin minte că la nunta fiului meu mai mare a venit într-un suflet tocmai de la Galaţi, noaptea, pe la 1:00-2:00, a ţinut foarte mult să fie aproape de mine în acele momente. Şi-ar fi dorit să fie prezent şi la nunta fiului meu mai mic. Nu pot uita ultima oară cînd am vorbit cu el. Eram într-o emisiune în direct la TVR care se numea “Nu uita că eşti român”, se uita toată lumea şi el a intrat în direct şi mi-a spus aşa: “Eşti cea mai mare româncă”…, dar şi să nu fiu îngrijorată, că o să fie alături de mine, dacă am nevoie de ceva, el o să mă ajute. Întîmplarea nefericită a făcut ca dimineaţă să se petreacă nenorocirea. Regret foarte mult că nu mai este printre noi, că într-adevăr a fost un om extraordinar. Seara, venise de la casa pe care o construise şi s-a uitat la televizor, m-a văzut pe mine, a vorbit cu mine la telefon. A fost agitat toată noaptea, iar dimineaţa i s-a făcut rău pe drum, a tras într-o parcare, a vorbit cu soţia la telefon, i-a spus că i s-a făcut rău. Un echipaj de poliţie era în apropiere, dar nu s-a mai putut face nimic ca să fie salvat”.
Ţinuturi de basm
În tradiţia popoarelor lumii există ţinuturi de basm care păstrează semne ale tradiţiei. Un asemenea loc simbol este Ţinutul Pădurenilor, situat în judeţul Hunedoara, pe valea rîului Cerna. La nord este mărginit de valea rîului Mureş, la sud de Ţara Haţegului, iar la vest de Munţii Poiana Ruscă. Se numeşte aşa pentru că este înconjurat de păduri din toate părţile, iar cătunele şi satele sînt împrăştiate pe vîrf de munte. Aici se găseşte un adevărat patrimoniu cultural, dar tradiţiile populare încep să fie din ce în ce mai mult scoase în lume doar de sărbătoare.
Obiceiuri cu specific pădurenesc
Îndeletnicirile localnicilor, agricultura, în special păstoritul, stînjenitul, munca la pădure sau mineritul au făcut ca tradiţiile în zonă, deşi afectate foarte mult în ultimii ani, să se păstreze încă. Pădurenii au ştiut dintotdeauna să creeze cultură din fiecare eveniment major, aşa că au o tradiţie din cîntece fredonate de feciori înainte de încorporare sau la întoarcerea de pe front, există melodii despre Nunta pădurenească, dar şi Cîntecul Bradului îngînat de femei sau fete la înmormîntarea bărbaţilor tineri, şi multe alte obiceiuri fiecare cu specific pădurenesc. Din cele mai vechi timpuri în Ţinutul Pădurenilor se extrag metale, predominantă fiind extragerea minereului de fier. Zona se remarcă prin valoarea etnografică deosebită, exprimată în frumuseţea portului popular, a ţesăturilor, dar şi în originalitatea arhitecturii ţărăneşti şi a tradiţiilor populare păstrate neschimbate în decursul istoriei. Drăgan Muntean, reprezentant de marcă al folclorului din Ţinutul Pădurenilor, a fost omagiat de cei care l-au iubit în mod simplu, în locuinţa rapsodului fiind amenajat un muzeu popular care îi poartă numele şi care adună o serie de costume şi porturi tradiţionale din zonă.
“Scrieri mărunte despre”…
În 1905, la Halle, în Germania, apăreau cîteva studii ale savantului român I. Popovici despre originalitatea culturii materiale şi spirituale a Ţinutului Pădurenilor. Prima lucrare despre folclorul muzical al pădurenilor a fost “Dialectul muzical al românilor din Hunedoara”, care aparţine marelui muzician Bela Bartok, apărută în 1914 în limba maghiară, în 1920 în germană, iar în 1937 a fost tradusă în limba română de renumitul folclorist român Constantin Brăiloiu în “Scrieri mărunte despre muzica populară românească”.
