Din "arhiva prieteniei"

Robert C. Schwartz, şeful redacţiei în limba română a Deutsche Welle radio, ne povesteşte despre ceea ce îl leagă de Ducu Bertzi.

S-au cunoscut încă din perioada studenţiei şi au rămas prieteni, chiar dacă locuiesc acum la mare distanţă unul de celălalt, în ţări diferite. "Pe Ducu l-am cunoscut datorită grupului Song. Ne-am găsit destul de repede, pentru că am venit amândoi din Transilvania la studii la Bucureşti. Aveam oarecum aceleaşi gusturi muzicale. Nu conta că el era la Politehnică, iar eu eram la Universitate, la Filologie, ne-a unit destul de repede muzica şi ne-am împrietenit foarte, foarte repede şi am rămas prieteni de atunci.

Eu cred că nici el, nici eu nu ne-am schimbat foarte tare de atunci şi de aceea prietenia a continuat fără întreruperi. Chiar dacă eu, în toamna anului 1990, am plecat din România în Germania, am rămas în aceeaşi relaţie de prietenie", ne-a spus Robert Schwartz.

CONTACT NEÎNTRERUPT
"Eu, datorită faptului că lucrez ca jurnalist pe subiecte central şi est-europene şi în primul rând pe subiecte româneşti, vin destul de des în România, de cinci, şase ori pe an. Uneori reuşesc să plec cu soţia mea, cu fata noastră în România şi ne întâlnim cu familiile. Ducu a fost de câteva ori cu familia lui la noi. Ne vizităm foarte des şi vorbim destul de des la telefon, mai facem schimburi de impresii pe e-mail, ne mai trimitem pozele din diferitele concedii, el de la diferitele concerte, e un contact neîntrerupt", povesteşte jurnalistul.

ÎNTÂLNIRI
"Discutăm foarte des despre politică şi e o discuţie de cele mai multe ori foarte aprinsă, pentru că, evident, n-avem aceeaşi poziţie politică, n-avem neapărat aceeaşi susţinere politică pentru un partid sau altul. Interesant e în aceste discuţii că nici el nu încearcă să mă convingă pe mine sau eu să-l conving pe el că e bine sau e prost ceea ce face unul sau celălalt. Facem un schimb de argumente, o discuţie, o dezbatere şi cred că avem amândoi de învăţat. Nu încercăm să ne convingem, nu facem misionarism politic unul cu celălalt, ci pur şi simplu avem o dezbatere pe subiecte politice, de cele mai multe ori subiecte politice româneşti, şi, slavă Domnului, sunt destule subiecte politice", afirmă Robert Schwartz.

Şeful redacţiei române a DW spune că, de multe ori când se întâlnesc, vechii prieteni cântă piesele grupului Song: "Eu am mai cântat cu Ducu, am făcut şi nişte înregistrări radio, vocea a doua sau a treia. Fata noastră, care s-a născut în Germania şi care vorbeşte româna la fel de bine ca germana, ştie piesele".

LIBERI
"Ţin minte când cântam la mare, la Costineşti, eram acolo cu Song-ul şi ne-am întâlnit cu mai mulţi folkişti: era Ducu, era Mircea Vintilă, era Doru Stănculescu şi făceam seri muzicale senzaţionale. La 2 Mai ne întâlneam şi erau seri culturale şi erau altele decât cele oficiale, evident, vorbesc despre o perioadă de până în 1989 şi ne simţeam, pe felia aceea mică, la Marea Neagră, foarte liberi", îşi aminteşte jurnalistul. În urmă cu doi ani, Ducu Bertzi a cântat şi în Germania. "De Ziua Europei, în 2007, chiar în anul integrării României în

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

Uniunea Europeană, a avut un concert cu Marius Baţu şi cu Mihai Neniţă în piaţa publică, la Bonn, în fosta capitală a Republicii Federale Germania. S-a adunat foarte multă lume din Bonn. Ducu a cântat numai piese româneşti, piesele lui, consacrate, şi multe piese din Maramureş, pentru că acest folclor autentic de acolo are priză şi în Europa de Vest", ne spune Robert Schwartz.

CHITARA
Prietenia dintre cei doi este o chitară, prima chitară a folkistului, dăruită de acesta prietenului său. Jurnalistul îşi aminteşte: "Prima lui chitară cu care a cântat a ajuns la mine la un moment dat, la Bucureşti, pentru că el şi-a luat o chitară nouă. Eu am vrut să mai exersez un pic şi nu i-am mai dat-o înapoi şi nici nu i-o mai dau înapoi, pentru că e chitara mea acum". "Din când în când, mă trezesc cu un telefon şi mă întreabă dacă nu cumva nu m-am răzgândit, să-i dau chitara. Şi nu i-o dau, pentru că acum face parte din arhiva prieteniei noastre", râde Robert Schwartz.