"Ne-a luat la ofertă"

Tata m-a învăţat să apreciez valoarea muzicii bune, a muzicii de calitate, a versurilor şi să apreciez arta, în mod general.

Tot de la tata am învăţat că spiritul de turmă, inclusiv în artă, nu face altceva decât să te integreze într-un cerc în care persoanele se limitează în a primi nişte informaţii, persoane care în general nu se deranjează să caute altceva, care nu caută să înţeleagă şi care nu au dorinţa de a vedea dincolo de ambalaj. Mă bucură tare mult când văd acum la concertele tatălui meu tineri mai mici decât fratele meu, care cunosc versurile melodiilor, care cântă împreună cu el şi care sunt interesaţi de muzica folk.

UN OM FOARTE DIRECT. Tata este un maramureşean - aşa îi place lui să zică. Este un om foarte hotărât, meticulos şi foarte exact. Nu îi place nedreptatea şi apreciază oamenii care gândesc liber şi care nu se limitează în canoane. Este un om cu principii foarte solide, dar care sunt principii de viaţă, de moralitate. Este un om foarte direct, care întotdeauna îţi va spune ce gândeşte.
Tata a pus tot timpul familia înaintea carierei şi poate că a avut de pierdut uneori, dar nu cred că regretă.

Părinţii mei mi-au dat tot timpul libertate - libertatea de a alege, de a gândi, de a-mi exprima liber opiniile, chiar dacă difereau de ale lor. La noi în familie totul se argumenta. Am fost întotdeauna implicaţi în deciziile familiei, indiferent de amploarea lor. Am învăţat foarte multe lucruri importante şi fundamentale, atât pentru viaţă, în general, cât şi pentru mine, în mod special, multe sper că o să le aplic şi în familia mea.

EU ŞI TATA. Relaţia noastră este una normală, de tată - fiică, dar şi specială în acelaşi timp. Poate nu multă lume ştie că eu sunt copilul din prima căsătorie a mamei mele. Sau, cum îmi place mie să îi zic lui câteodată, ne-a luat la ofertă specială, 2 în 1. Aşa că pot spune că am învăţat pe pielea mea poate cea mai importantă lecţie de viaţă de la el: că nu e important cine este părintele biologic, ci acela care te creşte, care îţi dă o educaţie, care se chinuieşte să îţi explice lecţiile, care te duce dimineaţa la şcoală, care vine la şedinţele cu părinţii, care îţi împlineşte dorinţele şi care este lângă tine când ai sau nu nevoie.

Tata nu a făcut niciodată diferenţe între mine şi fratele meu, ba chiar avea această idee că întâi primeşte cel mare şi apoi cel mic, în ordinea vârstei. Poate nu ne exprimăm noi aşa de des şi nici aşa de direct sentimentele, dar le demonstrăm prin acţiuni şi gesturi. Simt că pentru părinţii mei o să rămânem tot timpul copii, dar poate că aşa este pentru toţi părinţii. Cred că cel mai recent când am simţit acest lucru foarte tare a fost la nunta mea. Poate e greu de imaginat, dar cel care m-a ajutat cel mai mult cu pregătirile a fost tata.

S-a implicat foarte mult şi mi-a plăcut când l-am văzut atât de emoţionat în ziua nunţii mele. Sincer, nu credeam că o să-şi arate emoţiile, pentru că el nu prea arată ce simte.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

E o vorbă care zice că noi, copiii, ar trebui să ne depăşim părinţii. În cazul meu şi al fratelui meu, cred că o să fie destul de greu. Dar dacă voi transmite şi eu mai departe copiilor mei măcar atât cât mi-au transmis mie părinţii, mă voi simţi cu siguranţă împlinită.