Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fănică Luca a infiinţat catedra de nai in 1949 la Bucureşti, pe lăngă fostul Cinematograf Aro. Era in culmea gloriei, dar conştientiza că după el nu va rămăne nimic dacă nu face ceva. Cel care l-a mobilizat a fost, se pare, Gheorghiu-Dej. "Maestre, acum sunteţi in putere, dar, in momentul in care nu o să mai fiţi, cine o să rămănă?", iar Fănică a răspuns: "Vreau să transmit tot, nu sunt egoist, dar creaţi-mi condiţii".
Cel mai mare naist a fost cel mai bun profesor. In urma sa au rămas să incănte lumea cei mai buni naişti care pot exista.
Fănică Luca a infiinţat catedra de nai in 1949 la Bucureşti, pe lăngă fostul Cinematograf Aro. Era in culmea gloriei, dar conştientiza că după el nu va rămăne nimic dacă nu face ceva. Cel care l-a mobilizat a fost, se pare, Gheorghiu-Dej. "Maestre, acum sunteţi in putere, dar, in momentul in care nu o să mai fiţi, cine o să rămănă?", iar Fănică a răspuns: "Vreau să transmit tot, nu sunt egoist, dar creaţi-mi condiţii". La scurt timp, catedra de nai s-a mutat in Principatele Unite, la Şcoala generală nr. 11 de Muzică, Liceul de muzică "Dinu Lipatti" de astăzi.
Citește pe Antena3.ro
INCEPUTURI. Avea 10-12 elevi la clasă. Nu a precupeţit absolut nimic. Tot ce a fost bun in ale naiului a transmis elevilor. Profesorul Fănică Luca se comporta mai mult ca un tată. Avea grijă ca elevii săi să fie bine hrăniţi, pentru că naiul era un instrument greu şi se puteau imbolnăvi. Poate in amintirea vremurilor cănd, copil fiind, făcea foamea, Fănică, nemulţumit de ceea ce se dădea la cantina şcolii, işi lua trupa de naişti şi mergea la restaurant. In alte zile ii ducea acasă, la Mihaela, soţia sa, să le prepare ce ştia că e mai bun pentru copii. "Uneori ajungea şi la bucătăria cantinei şcolii, işi aminteşte Marica, dacă nu ii plăcea, cerea consiliu profesoral imediat". "Părinţii mi i-au incredinţat sănătoşi; naiul este un instrument de suflat, nu vreau să se imbolnăvească şi să fiu blestemat. Ce este ceaiul ăsta cu o felie de păine şi cu o marmeladă?"
NĂZDRĂVANI. Elevii lui Fănică Luca nu conştientizau atunci că li se transmite un tezaur. Erau la fel de năzdrăvani ca oricare elevi. Fănică ii mai găsea ba pe terenul de fotbal, ba alergăndu-se prin clasă şi aşezăndu-se cu fundul pe instrumente. Le stricau, dar el le lua şi le ducea la reparat, la lipit. Ba il chema pe constructorul de nai la el acasă, şi sub ochii lui se reparau naiurile sau se făceau altele noi. Era foarte exigent cu elevii săi, ii mai şi plesnea, dar părinteşte, ca să inveţe şi să nu-şi bată de joc de nai, de el sau de părinţii lor.
Â
ELEVII. Ei au beneficiat de darul lui: Damian Luca, Cărlănaru Damian, Părvu Nicolae, Radu Constantin, Radu Simion, Dobre Tudor, Manea Dorel, Petru Ilie, Ilie Simion, Zamfir Gheorghe, Nistor Marin, Manda Vasile, Dima Nicolae, Manea Dorel, Necioiu Nicolae şi alţii.
Cursul dura cinci ani, tim in care el işi dădea seama de talentul fiecăruia. "Avea grijă să aranjeze angajarea lor la diferite ansambluri recunoscute; nicidecum simpli naişti in orchestră, ci solişti, spune Marica. Urmaşul lui Fănică Luca este fără indoială Damian Luca."
UITARE. Elevii lui Fănică Luca au devenit celebri in toată lumea. Dar la Liceul de muzică nimic nu aminteşte de trecerea marelui profesor. "Nu merită şi tata acolo o tăbliţă: «Clasa profesor Fănică Luca»? Nu el a infiinţat catedra de nai?", intreabă cu tristeţe fiica sa, Marica Luca.
Gavril Prunoiu, şeful catedrei de canto, instrumente populare şi teatru de la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti", promite să indrepte neajunsul că in sala de nai nu se găseşte nici o urmă care să amintească de intemeietorul acestei clase, Fănică Luca. "Ca profesor in liceul nostru, e de neuitat şi ar trebui să facem o clasă după numele său şi al altor profesori. Am venit aici in anul 1960. L-am cunoscut pe maestrul Fănică Luca intre anii 1960 şi 1965, cănd eram elev aici şi ca profesor era un om minunat, pentru că el se ducea in ţară şi aducea copii, iar cănd ii aducea aici se ocupa de ei, niciodată nu-i lăsa de capul lor. Eu l-am apucat in perioada asta a lui de glorie ca profesor, că aici a avut cei mai mari elevi. Ca artist şi ca om, avea o bunătate extraordinară."
Cornel Pană, profesorul clasei de nai, spune: "Sunt in această şcoală din 1977 şi n-am găsit o fotografie cu Fănică Luca, dar asta nu inseamnă că el nu trăieşte in noi, pentru că şi eu am invăţat la răndul meu de la un discipol al lui Fănică Luca, Constantin Dobre, deci merg pe şcoala lui Fănică Luca şi ii invăţ pe copiii mei să sufle aşa cum trebuie.
Chiar aş dori ca această sală să se numească «Fănică Luca»". (Mihai Ştirbu)
