Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Timp de un deceniu, Moţu şi colegii din Pasărea Colibri au dus muzica romănească la un alt nivel.
Timp de un deceniu, Moţu şi colegii din Pasărea Colibri au dus muzica romănească la un alt nivel.
Patru oameni, colegi, corifei. Cu Moţu Pittiş in frunte, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vlady Cnejevici au incăntat melomanii romăni. O formaţie apărută ca o flacără a schimbat definitiv scena muzicală romănească.
O PASĂRE MAI MICĂ. Ciudat. Oameni atăt de mari reuniţi sub titulatura unei... păsări atăt de mici, Colibri. Numele, după cum povesteşte chiar Mircea Baniciu, a venit mai mult din glumă, mai puţin din serios. In 1992, in preajma Sărbătorilor de iarnă, Florian Pittiş, Mircea Vintilă şi Mircea Baniciu au susţinut un spectacol, eveniment ce le-a schimbat, pentru un deceniu aproape, atăt viaţa lor, dar şi pe cea a folkului romănesc. "Eram intr-un spectacol. Incepuserăm să mergem impreună in spectacole, dar formula nu era certă, căntam mai mulţi pe scenă. La un moment dat, eram pe scenă, fiind foarte frig in sală. Erau şi Mircea Vintilă şi Moţu Pittiş. După ce s-a terminat spectacolul, cu un succes neaşteptat, Moţu s-a dus la microfon şi a spus: Aceasta a fost Pasărea Colibri. Atunci au inceput să vină scrisori la radio, să intrebe lumea. Au inceput să ne intrebe fanii unde şi cănd va mai cănta Pasărea Colibri.
El spunea intotdeauna că «Aşa a dat Domnul» de s-a infiinţat Pasărea Colibri, dar mai era ceva. Eu eram atunci in Phoenix, dar nu eram in cea mai bună relaţie cu Nicu Covaci. El concerta atunci la Sala Palatului cu un alt solist vocal şi atunci Moţu a zis: «Domne, l-am degradat pe Baniciu de la pasărea cea mai mare, la cea mai mică»."
Citește pe Antena3.ro
TRISTE ADUCERI AMINTE. La telefon, Mircea Baniciu vorbea printre sughiţuri, durerea ii schimbase vocea, ii chinuia sufletul. Moartea ii luase unul dintre cei mai buni prieteni, pe Moţu Pittiş. A avut totuşi puterea de a rememora căteva dintre momentele ce l-au legat sufleteşte de Maestrul Pittiş. "L-am cunoscut in 1975, dar il ştiam dinainte de la televizor. Era un bărbat frumos, glumeţ şi care avea vorba bună, cănta frumos. L-am cunoscut personal la imprimări, cănd am tras «Cantafubulele», trebuia să recite exact pe partea mea componistică, lucru de care sunt măndru şi acum".
Au urmat alte intălniri... La un moment dat, Phoenix l-a invitat la Constanţa, la unul dintre primele concerte cu Cantafabule. Un alt moment minunat. "Era intr-o ie şi cu pantaloni negri, era de o lumină extraordinară, şi invăţase textul doar cu căteva minute inainte să urce pe scenă, mi s-a părut fabulos. A recitat nu ştiu căte pagini fără nici o problemă. Apoi ne-am revăzut cu diverse ocazii. Ne-am revăzut in studio la imprimările unui album realizat şi cu Mircea Vintilă, se numea «Nu trăntiţi uşa», in care jumătate era Florian Pittiş, jumătate Mircea Vintilă, iar eu şi cu Vladi Cnejevici am orchestrat acest album. Atunci ne-am imprietenit. Era o perioadă extraordi-nară, perioada de după â90, perioada in care toţi incercam să facem căte ceva pentru că se făcuse loc".
O scurtă caracterizare a prietenului dispărut işi face loc şi ea in găndurile cantautorului. "Pentru muzică, pentru cultura romănească, Moţu Pittiş reprezintă o mare personalitate, un om care a luptat cu pumnii strănşi pentru fiecare moment bun, pentru tot ce a insemnat valoare in muzică. A ştiut foarte bine ce să aleagă şi a ales intotdeauna lucrurile de valoare".
CIOCU ŞI MOŢU.Amăndoi au fost consideraţi corifei ai muzicii romăneşti. Amăndoi au fost colegi in Pasărea Colibri. Ciocu, Mircea Vintilă, a dorit să vorbească şi el despre cel ce a umplut inimile atător oameni cu dragoste şi bucurie. "Pe Moţu l-am cunoscut in 1973 la Liceul Şincai. Acolo era o seară a Cenaclului Flacăra. El a venit impreună cu Anda Călugăreanu şi cu Dan Tufaru. Atunci l-am cunoscut şi am fost pe scenă 34 de ani. Dacă ar fi să-l caracterizez, aş spune că a fost un om formidabil şi un artist excepţional, un prieten cum rar se poate intălni. Sunt momente impresionante, multe căntece au fost scrise cu el, in bucătăria lui. Moţu Pittiş avea mereu uşa deschisă la apartament şi nouă ne făcea o plăcere teribilă să mergem, cănd erau Floriile şi de ziua lui. Stăteam in bucătărie cu Cristi Minculescu, Gil Dobrică, Paul Grigoriu. Bucătăria era cel mai răvnit loc atunci cănd noi veneam la el. Tot atunci au fost scrise multe texte pentru căntecele mele, «Adio, deci, pe curănd», «Epilog»".
POANTE CU PRIETENI. Orice intălnire cu Moţu era o lecţie, era un motiv de bucurie. Te imbia să inveţi, te imbia să răzi, să joci un personaj. "«Faţă in faţă cu lumea» s-a jucat un an la Teatrul Bulandra. Işi amintea cineva că noi stăteam la intrare şi rupeam bilete şi lumea nu inţelegea ce se intămplă. Alteori stăteam pe scenă, pe o bancă şi jucam table. Pe tablă scria "nouă ne pasă". Lumea voia să intre in sală să se aşeze, dar ieşea in clipa următoare pentru că avea impresia că noi stăm să mai repetăm, să facem nişte probe, dar noi incepuserăm de fapt spectacolul. Iar in Cenaclul Flacăra, erau inceputurile. Se forma acel spectacol. Noi aveam foarte multe momente impreună. Pe piesa "Lordul John" el făcea pantomimă...
In Pasărea Colibri am stat zece ani. De fapt, el este cel care a găndit acest spectacol. Probabil că era o continuare a ceea ce am făcut noi pe scena de muzică şi poezie, prin cooptarea lui Mircea Baniciu şi Vladi Cnejevici".
Simţea Moţu ceva? "Nu era cel pe care il ştiam de zeci de ani. Era un pic trist, dar la fel de pontos. Noi abia aşteptam să mai spună căte un banc sau să ne mai spună ce a mai făcut la echipa lui de suflet, la Rapid. Se simţea ceva, se mişca mai lent şi nu era acel vulcan, acea forţă teribilă in stare să dărăme un munte. Dar bancurile şi glumele şi povestirile minunate nu au lipsit niciodată".
UN FRATE MAI MARE. Vlady Cnejevici şi-a intersectat drumul vieţii in 1991 cu Florian Pittiş. Vlady cănta cu formaţia Compact. Moţu a venit la studiourile MRC să lucreze impreună cu Mircea Vintilă şi cu Mircea Baniciu la albumul "Nu trăntiţi uşa". S-au imprietenit imediat, deoarece trupa preferată a lui Vlady era Led Zeppelin, o trupă care ii plăcea şi lui foarte, foarte mult. Deveniţi colegi de trupă, prietenia dintre ei a devenit şi mai mare, respectul la fel. "Pentru mine Moţu a insemnat un frate mai mare şi un simbol al nonconformismului. Un om deosebit de cult care impărtăşea şi altora din cunoştinţele şi experienţa sa intr-ale vieţii fără compromisuri. In primul rănd, el a fost cel care a dat numele acestui act artistic. Intotdeauna a susţinut că Pasărea Colibri este o stare, un act artistic, nu o trupă. Şi astfel stările noastre se influenţau reciproc. Eram un suflet".
La primul Club
Generaţii intregi de tineri au trecut pragul acestui club. Marii noştri artişti au căntat acolo. La Club A, muzica bună era Lege şi Ordine. In acest club, fondat de Mac Popescu, Florian Pittiş a căntat cătorva generaţii de tineri, oameni cu sufletele mereu tinere, ca el. Fondatorul Club A ne-a vorbit şi despre ce a insemnat Moţu pentru acest loc, pentru cei pe care ii lumina cu muzica şi poezia lui. "L-am cunoscut pe Florian Pittiş in perioada anilor â68-â69, perioada in care s-a deschis Club A. A fost o perioadă de efervescenţă a tineretului din Capitală, a studenţilor."
Seri de neuitat in club A
"A fost deschiderea primului club, Club A, care a adunat o serie intreagă de vedete tinere, in devenire, oameni consacraţi, care au adus un plus de nonşalanţă, de revoltă, de romantism in tot ce a insemnat prestaţia in Club A. Florian Pittiş a fost poate exponentul cel mai clar al acestei zone pe care a acoperit-o atăta timp. Timbrul lui a fost un timbru de neimitat, de neuitat prin prestaţiile lui, atăt de poezie, căt şi de improvizaţie, de căntec, au făcut seri extraordinare in cadrul Clubului A. In acei ani ne doream să facem din Club A, şi poate am şi reuşit, o oază la care foarte mulţi au venit să lumineze, şi Florian Pittiş a fost şi el un om care a adus o speranţă, o lumină generaţiilor care s-au perindat prin club". Prezenţa folk a lui Florian Pittiş a fost o surpriză pentru domnul Popescu, după cum chiar dănsul recunoaşte. "In perioada aceea era in televiziune, era cu Anda Călugăreanu, aveau şi ore de televiziune. A fost pentru mine un moment de surpriză cănd l-am văzut că se apleacă spre muzica folk, la vremea respectivă spre interpretare mai specială, lăsănd deoparte ce era in televiziune şi ce ii aducea atunci, la vremea respectivă. Era in plină afirmare."
Atmosferă de libertate
"Cam asta inseamnă o dată cu trecerea anilor imaginea pe care a lăsat-o Florian Pittiş in serile, in sutele de seri cănd apărea in Club A. Venea intr-o atmosferă in care toată lumea se simţea eliberată, se simţea bine şi incerca să facă ceva puţin mai altfel decăt ce se putea face. Avea un repertoriu pe care din cănd in cănd il schimba. Făcea totul cu mare plăcere, alegea cu grijă căntecele, poeziile. Avea un repertoriu pe care lumea il accepta, era apropiat sufletelor tinerilor care erau martori in serile in care el venea in Club A. El era prieten cu tot ce insemna muzica folk a anilor respectivi."
