Greierele de neuitat din Veronica

In filme a avut roluri sporadice, după cum ne-au spus criticii de film, dar au fost roluri importante şi imposibil de uitat, in compania celor mai cunoscuţi actori romăni ai momentului.

Pe Florian Pittiş era imposibil să nu-l remarci in filme.

In filme a avut roluri sporadice, după cum ne-au spus criticii de film, dar au fost roluri importante şi imposibil de uitat, in compania celor mai cunoscuţi actori romăni ai momentului. "Gioconda fără surăs" este filmul in care a debutat in 1967 actorul Florian Pittiş. "Era incă student, cred că in ultimul an de facultate. L-am ales pe el pentru rol pentru că avea reputaţie printre tineri că era un om special." Malvina Urşianu işi aminteşte că toată echipa il iubea foarte mult: "Florian era un băiat adorabil, arăta superb, iar noi il tratam ca pe un copil-star. Chiar avea un fotoliu pe care scria chiar aşa: «Star». Eram geloasă pe mama care are un astfel de copil", spune regizorul filmului "Gioconda fără surăs", doamna Malvina Urşianu.

DEBUT. Florian Pittiş interpreta rolul unui fost elev al profesoarei jucate de Silvia Popovici, "o tipă severă, care nu-şi permitea să apară in public", spune doamna Urşianu. "Intr-o seară, totuşi, ea este dusă intr-un local, iar acolo, la o masă, sunt foştii ei elevi. Florian Pittiş este unul dintre ei, se ridică, o invită la dans şi o invaţă să danseze. Este singura scenă in care apare Florian, dar este una memorabilă şi esenţială pentru film", apreciază doamna Urşianu. Este singurul film al Malvinei Urşianu in care a jucat actorul Florian Pittiş: "Cu «Gioconda fără surăs» a apărut el pe ecran. Nu am mai colaborat apoi, pentru că tipul lui fizic corespundea mai puţin rolurilor mele", işi aminteşte regizorul "Giocondei fără surăs". Rolurile din filme au fost puţine, dar bune. Era imposibil să nu se facă remarcat. In afară de filmul de debut, din 1967, au urmat: "Frumoasele vacanţe" (1968), "Adio, dragă Nela" (1972, regia: Cornel Todea), "Veronica se intoarce" (1973, regia: Elisabeta Bostan), "Serenada pentru etajul XII" (1976), "Mama" (1977), "Ultima noapte de dragoste" (1979), "Innebunesc şi-mi pare rău" (1992, regia: Ion Gostin). De asemenea, inconfundabila sa voce, cu un "timbru" aparte, poate fi auzită in varianta dublată in limba romănă a filmului de animaţie "Maşini" - (Regele, versiunea in limba romănă) (2006).

INDRĂGOSTIT. Destul de curajos s-o recunoască, Moţu era un suflet indrăgostit, un spirit mistic, o voce şi o prezenţă de care ne va fi foarte dor, tare dor. A incercat să trăiască viaţa la maxim, căutăndu-şi permanent menirea sa. Scopul cu care a fost trimis de către Dumnezeu pe pămănt. A fi actor a fost una dintre misiunile sale.

PRIETEN.Cornel Todea, regizor al filmului "Adio, dragă Nela", prieten bun cu Moţu, şi-l aminteşte ca pe "un rebel pentru cauza poeziei vieţii. Un rebel care a iubit viaţa prin ce a găndit, prin ce a făptuit, prin ce a dăruit... O energie contagioasă, pe care o risipea fără grija de a păstra rezerve pentru ziua de măine, o bucurie de a trăi pentru bucuria celorlalţi.

Aşa l-am cunoscut, in 1969, cănd a acceptat propunerea făcută de mine in calitate de regizor, ca, asociat cu Monica Ghiuţă, să pornim impreună la realizarea unuia dintre primele teleplayuri ale televiziunii naţionale. Spectacolul-film tv, pornit de la piesa cu acelaşi nume a Ecaterinei Oproiu, se chema "Nu sunt Turnul Eiffel". O aventură pe gustul lui. Porneam cu exuberantă inconştienţă să fabricăm un produs care avea, graţie, prin excelenţă, atmosferei pe care Moţu Pittiş o crea in timpul lucrului, să căştige o bătălie cu produse ale unor televiziuni de renume".

TROFEU. "Filmul nostru reuşea in anul 1969 să ocupe locul II la Roma, in faţa a zeci de aspiranţi la prestigiosul trofeu conferit de RAI. Farmecul, capacitatea lui de a improviza, umorul dublat de tandreţe, inteligenţa sa dublată de sensibilitate, privirea lui enigmatică şi glasul cu vibraţii inconfundabile atunci le-am descoperit. Şi, in mod miraculos, Moţu a rămas el insuşi. Un rebel iubitor de viaţă trăită cu sentimentul deplinei libertăţi. Un iubitor de viaţă, dă-ruind din prea plinul dragostei sale celorlalţi, cu voluptate. Fie că o făcea in rolurile din teatru sau de tv, fie in căntările cu formaţia sa, fie in emisiunile de la radioul pe care il inventase. Un rebel care a păstrat nealterat de timp acelaşi farmec, aceeaşi replică vie, surprinzătoare şi promptă, fin, elegant partener de discuţie, cu un umor vivace..., pasionat iubitor de muzică, de poezie, de prieteni", spune Cornel Todea.

REUNIUNE. Pentru Cornel Todea, Moţu a rămas "un rebel la fel de tănăr in 1969 şi in iunie 2007, la intălnirea de acum o lună şi ceva, la reuniunile de marţi ale clubului Rotary «Curtea Veche» al cărui membru era...". Discreţia sa, dorinţa sa de a nu produce suferinţă prietenilor şi persoanelor apropiate l-au determinat să nu vorbească despre suferinţa sa. De aceea, pentru mulţi dintre aceştia, plecarea fulgerătoare a lui Moţu Pittiş a căzut ca un trăsnet. " Nu puteam bănui că avea să fie o ultimă intălnire de marţi la club. Nimic din energia lui nu părea să lipsească, nici din bucuria de a anima reuniunea cu replica maliţioasă, dar intotdeauna plină de gentileţe. E greu să accept că a plecat dintre noi, făcănd atăt de grabnic un pact secret cu eternitatea, lăsănd şi lumea teatrului, şi lumea muzicii mai pustie. Dumnezeu să-l odihnească in pace!", a incheiat Cornel Todea.

Colceag, actor la Pittiş

"Am jucat, prin 1980, in piesa regizată de Moţu «Cum se numeau cei patru Beatleşi», de Stephan Policoff, cu Mariana Mihuţ, Micaela Caracaş Caramitru şi Moţu in rol de DJ. O piesă foarte frumoasă, unde DJ-ul era personaj principal. Moţu ne umplea sufletul, pentru că ne punea numai muzică bună, lucru care pe vremea aceea era o raritate - ştim cu toţii că ascultam pe furiş, pe la Europa Liberă, Beatles, Rolling Stones… Puţini ştiu că Moţu a făcut şcoală de regie - am terminat-o impreună prin 1985, el predănd şi un timp la UNATC, fostul ATF", ne-a declarat Gelu Colceag. (Ramona Drăghici)

Alb şi negru pentru Daniela Nane

Daniela Nane a jucat in regia lui Moţu, in piesa "Black and White", impreună cu Ştefan Bănică Jr, Manuela Ciucur şi Mihai Constantin. A fost ultimul spectacol pe care l-a regizat Florian Pittiş, la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. Actriţa Daniela Nane a spus despre regizorul ei plecat dintre cei vii: "Ţin minte că, atunci cănd repetam, ii plăceau toate rolurile, ar fi putut să joace toate cele patru personaje. Işi dorea să revină la Bulandra, ar fi vrut să reluăm acest spectacol care chiar a fost un succes. A fost o vară neagră pentru Teatrul Bulandra. Adi Pintea şi Moţu Pittiş, o dublă pierdere, ne-au lăsat un gol imens in suflet. Moţu era un talent inestimabil, un om inteligent şi delicat, cu un caracter puternic". Pentru Daniela Nane, colaborarea cu Moţu a insemnat o şansă uriaşă, pe care n-o va uita:

"Ii mulţumesc, nu doar pentru increderea pe care mi-a acordat-o dăndu-mi şansa să joc in spectacolul său, ci, mai ales, pentru onoarea de a cunoaşte o personalitate care m-a inspirat". (Ramona Draghici)

Florian Pittiş, mason de York

In ultimii ani ai vieţii, Florian Pittiş a intrat in masonerie, membru al Ritului masonic York Romănia, unde a ajuns pănă la cel mai inalt grad: 33. Intre riturile masonice mondiale, ritul amintit este cel mai vechi din lume. Cel din Romănia este un corp masonic dintre cele mai tinere. Inainte de 1937, masonii romăni aveau un templu pe Strada Ion Cămpineanu, dar casa in care era adăpostit a fost dărămată in timpul regimului comunist. După 1990, masonii ritului York de Romănia şi-au ridicat templu in localitatea Periş. (Daniela Şontică)