In trupa de sus

Actorul Florin Piersic ne spune cu durere in suflet: "Sunt trist astăzi. Mai trist ca ieri. In ultima vreme, sunt tot mai des rugat să evoc amintiri despre oameni dragi mie, despre prieteni prea repede plecaţi in stele. Florian Pittiş s-a alăturat trupei de teatru de acolo, de sus."

Florian Pittiş. Un om cu suflet deosebit, care n-a dorit să-şi intristeze prietenii.

Actorul Florin Piersic ne spune cu durere in suflet: "Sunt trist astăzi. Mai trist ca ieri. In ultima vreme, sunt tot mai des rugat să evoc amintiri despre oameni dragi mie, despre prieteni prea repede plecaţi in stele. Florian Pittiş s-a alăturat trupei de teatru de acolo, de sus."

HARAP ALB. "Prima dată cănd l-am intălnit pe Moţu, cum ii spuneam noi, filmam impreună cu un grup de actori maghiari: Stanka Istvan - foarte cunoscut şi iubit in Ungaria şi astăzi, Zsuzsa Liska, Ernei Bella. Noi, actorii romăni, eram: Ilinca Tomoroveanu, Ion Dichiseanu, Pittiş şi cu mine. In călătoria pe care o făceam in timpul filmărilor, pornind de la lacul Ballaton către Marea Neagră, treceam pe la mănăstirile din Bucovina. In comuna Pojorăta, lăngă oraşul Cămpulung Moldovenesc, trăiau sora mai mică a mamei mele, Daria Vermesan, şi unchiul meu, preot ortodox, Samoil Vermesan. Amintirea mea excepţională cu Pittiş este legată de ei. Totdeauna, cănd trec pe acolo, mi-aduc aminte de ziua in care eu, ca să le arăt colegilor mei de filmare maghiari şi romăni ce rude dulci şi bune am, am anunţat-o intr-una din zile pe mătuşa mea, Daria, că noi, de la filmările pe care le aveam la o mănăstire aflată aproape de Gura Humorului, o să trecem pe la ei, să luăm o gustare. Am fost aşteptaţi cu tot felul de bunătăţi, ei ştiind că eu, Florinel, vin cu colegii mei acolo. Pittiş era fericit şi mi-a spus atunci: «Asta parcă-i masa din Harap-Alb!» - in acea vreme, jucasem deja in «Harap-Alb» - şi a continuat: «Măi Florine, nici la Impăratul Verde, in filmul tău, nu s-a intins aşa un banchet. Oaspeţii noştri maghiari o să plece cam bolnavi de nervi». Am stat toată seara in curte şi, la sfărşit, mătuşa mea ne-a dat fiecăruia intr-un bol dulceaţă de mure şi fragi. Moţu m-a intrebat atunci: «Nu poţi să-i mai ceri preotesei să-mi mai dea?». Şi atunci, mătuşa mea, Daria, i-a oferit un borcan", işi aminteşte Florin Piersic.

PROMISIUNE. Vestea plecării lui Moţu către stele l-a intristat enorm pe Florin Piersic. Mai ales că, la ultima discuţie telefonică, conveniseră să se revadă. "Sigur că după aceea timpul ne-a despărţit. El s-a apucat de muzică, juca la Teatrul «Bulandra», noi vorbeam din cănd in cănd şi de fiecare dată cănd venea cu trupa lui la Cluj, ii lăsam bilete cu mesaje de prietenie.

Impresionant pentru mine este că acum trei-patru săptămăni, la rugămintea unui prieten al meu - il numesc pe Shorley - , care dorea să intre in legătură cu Florian Pittiş, l-am sunat. Am stabilit să ne intălnim, dar Moţu m-a rugat să-l mai las două-trei săptămăni, că acum are nişte probleme. Nicidecum nu m-am putut găndi, nu mi-am putut imagina că el e bolnav. Mi-a spus atunci că doreşte să aibă bucuria de a ne intălni la mine, la Cluj. Şi cu asta am rămas. Cu promisiunea lui şi cu speranţa lui că o să ne intălnim. Am primit cu foarte mare tristeţe această veste, pentru că el, pe lăngă faptul că era un actor aparte, era şi compozitor, era - ca să zic aşa - un artist total, şi eu il iubeam pentru originalitatea lui şi pentru felul lui de a se purta, de a se prezenta, altfel decăt noi toţi. Cum spunea el? «Nu contează căt de lung am părul/ Important e căt şi cum găndesc». Invitaţia mea pentru el rămăne in picioare şi poate că va veni o zi cănd ne vom intălni undeva sus, unde cineva poate ne iubeşte, şi atunci o să pot să-i duc un borcan de dulceaţă de fragi. Regretul meu este că in momentul zborului său intr-o stea eu n-am fost pe aproape", incheie Florin Piersic.

Un om şi jumătate

"Moţu a fost un om care şi-a respectat principiile pănă in ultima clipă. A fost un promotor adevărat al ideii de muzică rock. Moţu a fost pentru mine un om şi jumătate, care rămăne un exemplu de urmat… Ar fi meritat mult mai mult… Am trecut acum pe la «Bulandra». E liber locul lui… Dar Moţu e liber acolo sus…", spune Ştefan Bănică Junior despre regretatul actor Florian Pittiş. (Ramona Drăghici)

Simbol al tinereţii

Pentru Margareta Păslaru, Florian Pittiş va rămăne un mare profesionist. "Colaborarea noastră din filmul «Veronica se intoarce» mi-a lăsat amintirea unui profesionist pasionat, dedicat meseriei sale. Muzicalitatea-i extraordinară, in armonie cu mişcarea modernă, se impletea perfect cu meşteşugul actoricesc. Pentru mine, Florian Pittiş va rămăne un simbol al tinereţii năvalnice, multitalentat, inteligent şi fermecător", incheie cu tristeţe Margareta Păslaru.

Educatorul

George Stanca l-a cunoscut pe Moţu Pittiş prin ’71-’72, cănd era comentator muzical la "Săptămăna" lui Eugen Barbu, prima revistă care afectase o pagină fenomenului rock. Pittiş devenise prieten al rockului. Văzuse in Franţa un film despre fenomenul rock "Woodstock". "Atunci el a zis: «Domne, aici trebuie să se intămple ceva, dacă oamenii ăştia reuşesc să adune atăta lume, e ceva cu fenomenul ăsta». (…) Acum dacă il intrebai ştia tot." Căt despre modul in care Moţu "asigura" cultura muzicală a prietenilor săi. "El avea avantajul că mai pleca in străinătate. La el am văzut prima data şi apoi şi-a şi făcut abonament, nu ştiu cum, la Revista Rolling Stone, cea mai reputată revistă de rock la ora aia. Venea cu saci de discuri, sute de dolari il costau. Mergeam de la aeroport sau de la gară direct acasă, ne aşezam la el in sufragerie in Cazărmii şi ascultam muzică, ne adăpam de la el." (Costin Anghel)