Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La inceputul lui 2005, Pittiş ne-a povestit despre iubirea dintre el şi Cenaclul Flacăra.
La inceputul lui 2005, Pittiş ne-a povestit despre iubirea dintre el şi Cenaclul Flacăra.
O dimineaţă de ianuarie din 2005, inceţoşată de fumul Carpaţilor fără filtru, de Sfăntu Gheorghe şi o cafea prea tare pentru inima noastră, in biroul Moţului de la radio3net. Ne-a spus că a rămas fidel Carpaţilor pentru că aşa e el - statornic. Ca şi-n iubire. Ca şi-n vestimentaţie (işi cumpăra aceeaşi marcă de blugi ca-n tinereţe). Venisem să aflăm despre Cenaclul Flacăra. Şi am aflat numai de bine. Aşa voia Moţu, să şi le amintească numai pe cele bune. Ce-o mai fi fost rău iertase sau uitase. Importantă fusese prietenia.
INTRE PRIMII. Pittiş a fost membru fondator al Cenaclului. A avut recital chiar la primul spectacol. Pe atunci, era actor la Teatrul Bulandra, unde comuniştii interziseseră o serie de reprezentaţii care indrăzneau prea mult pentru acele vremuri. Debutul la Flacăra şi l-a făcut cu "Problema spinoasă a nopţilor", a lui Geo Dumitrescu. De altfel, fotografia care apare pe volumele poetului este surprinsă la spectacolul de debut al Cenaclului Flacăra, in timpul recitalului susţinut de Pittiş. Dintre toate spectacolele, unul i se lipise in mod special de inimă. Sala Polivalentă din Bucureşti era plină. Afară era o altă mare de oameni care-i aştepta pe cei de la Cenaclu. Cănd nu cănta pe scenă, Pittiş ieşea să le cănte şi celor care rămăseseră pe afară. Şi i-a fost drag cănd, la 4 dimineaţa, intr-o mare de oameni şi o linişte mormăntală, l-a auzit pe Eminescu prin vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan.
Ce mai insemna Cenaclul pentru Pittiş? "Cenaclul Flacăra este pentru mine radio3net!", a zămbit cu drag Pittiş.
Citește pe Antena3.ro
Cu drag, prin ţară
Moţu se bucura că prin Cenaclul Flacăra a ajuns să cunoască ţara, să vadă Sarmizegetusa, mănăstirile Moldovei şi mormăntul lui Blaga de la Lancrăm. Işi amintea cu drag pănă şi de "rămele" - autobuze cu burduf la mijloc, cu care se trezeau uneori artiştii că trebuie să plece in turneu. Mai ştia Pittiş pănă şi numărul exact de oameni care intrau in "rămă" - 133, plus unul pe locul taxatoarei.
Se bucura mai ales cănd ajungeau in localităţi mici. Pentru că din librăriile orăşelelor sau de prin colţuri de magazine săteşti cumpăra cărţi imposibil de găsit la Bucureşti. Erau cărţi scoase din circulaţie, pentru că autorii lor plecaseră in străinătate, cărţi interzise, pe care librarii le uitaseră intr-un colţ prăfuit. Nu ocolea nici bibliotecile mici, in care mănia PCR nu ajunsese incă şi unde mai găseau cărţile nesuferite regimului.
