Pînă cînd? Pînă unde?

de Miron Manega | 04 Aug 2008 • 00:00

Din provocare a devenit tradiţie. Va ajunge simbol sau prejudecată? Depinde de noi, depinde de voi.

Cînd am început, în vara lui 2005, nu ştiam ce va fi. Am bîjbîit prin propriile noastre credinţe şi speranţe, timoraţi de molima nonculturii, care invadase teritoriul muzicii, şi am lansat provocarea: “Doamnelor şi domnilor, Folk You!”. Demersul a fost de două ori riscant: în primul rînd era greu să faci faţă unei agresiuni ce părea infailibilă, iar în al doilea rînd nu ştiam dacă acest concept jucăuş, Folk You!, va fi perceput în toată complexitatea lui tumultoasă, aceea de binecuvîntare disimulată în înjurătură.

FĂRĂ PLAY-BACK! Gestul nostru – sublim, în ultimă instanţă – era subminat de ridicol. Cum să lupţi înarmat cu o floretă abstractă împotriva unei platoşe de şorici? Cum să înfrunţi manelele? Paradoxal, am reuşit. Maestrul de ceremonii al “operaţiunilor militare” a fost bunul şi entuziastul prieten al folkului, Florian Pittiş. Care nu s-a sfiit să impună, încă de la început, conduita luptei: fără play-back! L-a şi taxat, cu fineţe, pe Victor Socaciu, adresîndu-se publicului: “Îi rog pe toţi cei prezenţi să aibă o atitudine pozitivă faţă de acest negativ”.

La ediţia din 2006, deja ne înmuguriseră aripile. Am îndrăznit să spunem (şi să scriem) “Folk You forever!” şi să propunem un imn: “Dincolo de orice vamă/ Dincolo de DA sau NU/ Dincolo de toată lumea/ FOLK YOU!”... Autor: Dinu Olăraşu. “Bufonul de serviciu” a fost, pentru ultima oară în această viaţă, Florian Pittiş.

RISCUL. Anul 2007 a fost încununarea speranţelor noastre de pînă atunci. S-a desfăşurat însă sub semnul tragicei dispariţii a lui Moţu Pittiş, la 4 august 2007. Ciudat, dar moartea sa a căpătat încărcătura unui sacrificiu la temelia unei ctitorii. Ciudat, de asemenea (şi minunat!), e şi faptul că folkul începea să semene tot mai mult cu o religie. Folk You! – 2007 a fost parcă mai plin, mai dens, mai dramatic. 10.000 de “enoriaşi” folk au venit la slujbele “soborului” de artişti din toate generaţiile, desfăşurate pe parcursul a două zile... Publicul de pe plajă, ştiutor de folk, a fost invitat pe scenă, alături de corifei.

Ce-ar putea urma? Transformarea conceptului Folk You! în simbol? Ne-ar plăcea, ar fi confirmarea deplină a speranţelor noastre. Există, teoretic, şi riscul prejudecăţii, adică al fetişizării unui concept. Prejudecata este, de fapt, bătrîneţea simbolului. Or, simbolul, în cazul de faţă, nu poate îmbătrîni, pentru că în cîntecele folk e vorba de naştere, de moarte şi, mai ales, de dragoste. Poate îmbătrîni dragostea? Noi credem că nu. Tu ce zici, Moţule?

Citește pe Antena3.ro