N-au uitat cine au fost

Marcela Saftiuc şi Adriana Ausch sînt "mămicile" folkului românesc. Au părăsit ţara, dar n-au părăsit genul care le-a consacrat.

Marcela Saftiuc şi Adriana Ausch sînt "mămicile" folkului românesc. Au părăsit ţara, dar n-au părăsit genul care le-a consacrat.


Folkul feminin s-a născut, după spusele Marcelei Saftiuc, la Cluj, la începutul anilor ’70. În aceeaşi perioadă a început să cînte şi Adriana Ausch. Aşadar, ele ar putea fi considerate primele voci feminine din folkul autohton.
"Am ajuns la muzica folk dintr-o necesitate interioară – spunea, cu trei ani în urmă, Marcela Saftiuc. Voiam să exprim altceva decît ceea ce se auzea pe undele radio. Nu neg, exista şi muzică uşoară de bună calitate, dar nu mi se părea că este ceea ce noi am putea să facem. Muzica folk s-a născut şi din protestul nostru faţă de unele forme muzicale care nu ni se mai potriveau."
Era studentă în primul an, cînd, proaspăt debutantă la Cluj, venise să participe la un festival organizat la Bucureşti, în Club A. Atunci i-a văzut pentru prima oară pe deja consacraţii Mircea Florian, Nicu Vladimir şi Mihai Diaconescu.
Împreună aveau să formeze nucleul unei expresii aparte, numită generic şi azi muzica folk. "Termenul de folk mi s-a părut întotdeauna impropriu. Eu cred că a fost un termen care a fost influenţat de muzica folk americană, de Bob Dylan şi Joan Baez, spune Marcela Saftiuc. Dar, sigur, folkul ro-mânesc nu este un gen muzical lipsit de nuanţe, de originalitate. Dacă stau să mă gîndesc, o parte dintre noi, eu, Mircea Florian, bunăoară, am adaptat unele piese după sensibilitatea noastră de atunci, nişte piese din folclorul românesc."


DICTARE. "Fiii lacrimilor Tale" a fost primul cîntec religios care s-a difuzat pe un post de radio în România regimului comunist. "Muzica şi refrenul le ştiam de la bunica mea, textul propriu-zis l-am compus eu şi l-am compus într-o jumătate de oră. A fost ca şi cum cineva mi l-ar fi dictat", îşi aminteşte Marcela.
A plecat din ţară în 1982, cînd Electrecord îi pregătea al treilea disc. Evident, n-a mai apărut. A rămas doar matriţa rătăcită pe undeva, prin depozitul Electrecordului. În Franţa, la Lyon, profesoara de limba franceză Marcela Saftiuc a predat... limba română studenţilor de la Filologie – limba italiană. Pe vremea aceea, studiul limbii şi civilizaţiei române era obligatoriu.
"La Lyon n-am uitat deloc cine sînt. Am cîntat în festivaluri, am avut o emisiune radio, am făcut spectacole pentru studenţi. Am cîntat şi la Paris, în cafe-theatre, pe France Music, France Future", povesteşte Marcela Saftiuc.


ARIA. Dovada că n-a uitat niciodată cine este o constituie prima ei chitară. O are şi acum şi nu vrea să renunţe la ea: "Este chitara pe care am primit-o cadou în anii ’70. Întîmplător, se numeşte Aria. N-are însă nici o legătură cu fosta agenţie de impresariat din vremea comunismului. Chitara mea vine din Italia".


PE LISTA NEAGRĂ. Adriana Ausch a început să cînte pe chitara pe care fratele ei a primit-o de ziua lui. Era studentă la Conservator, unde studia pianul. Primele ieşiri în lume (lumea spectacolului!) le-a făcut cu chitara. A fost descoperită la Tîrgu-Mureş de legendarul Titi Acs. "O vreme am dispărut. Îmbîrligate poveşti de familie! – spune Adriana. Am reapărut la Cluj în anii studenţiei la Arhitectură. Am fost unul dintre membrii creatori ai Cenaclului studenţesc Gaudeamus. Am cîntat vreo doi ani şi la Cenaclul Flacăra, pe care l-am părăsit de îndată ce tonul naţionalist a devenit dominant, iar intervenţia reporterilor în detaliile vieţii mele au depăşit limitele adevărului şi ale decenţei."
La mijlocul anilor ’80, Adriana Ausch s-a hotărît să părăsească România. După ce şi-a depus actele, nu i s-a mai permis să urce pe scenă. Cu toate acestea, a mai făcut-o o dată, la Sighişoara: "Doar curajosul Adrian Ivaniţchi m-a invitat la Sighişoara, în pofida faptului că eram pe «lista neagră» şi cu paşaportul în buzunar, gata de plecare cu fetiţele mele". A reuşit să emigreze cu doar un an înainte de Revoluţie. A peregrinat în Israel şi în Germania şi s-a stabilit în Statele Unite.
După ce mulţi ani a practicat arhitectura, a revenit la Conservator, obţinînd masteratul în educaţie muzicală Dalcroze. Acum predă solfegiu, mişcare Dalcroze, improvizaţie instrumentală, metodologie Dalcroze, cabaret şi un curs de arta spectacolului la Conservatorul Longy, Cambridge, din Massachussetts.
De muzica folk Adriana Ausch este oarecum detaşată: "Folkistul nu e pe cale de dispariţie, doar că între timp multe alte genuri muzicale au devenit populare. Spectrul muzical este mult mai deschis decît la vremea apariţiei muzicii folk. Comunicarea intimă, directă, simplă a unei idei sau stări este însă specifică numai folkului". Adriana Ausch are dreptate, dar nu în totalitate. "Recrudescenţa" fenomenului folk din ultimii trei ani în România pare să o contrazică. Ca şi cuvintele hitului folk pe care chiar ea l-a lansat: "Învaţă de la ape să ai statornic drum/ Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum (...)/ Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci/ Să înveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci".


"Tu, Măicuţă Sfîntă, Te rugăm fierbinte/ Să ne-asculţi de-a pururi, marea rugăminte,/ Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale/ Căci noi sîntem fiii lacrimilor Tale...."
Marcela Saftiuc