Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Frank Sinatra a cunoscut mărirea, decăderea şi din nou mărirea de-a lungul unei cariere muzicale ce a durat aproape 60 de ani.
Bebop, soft rock, hard rock, punk, rap, hip-hop şi alte nenumărate curente muzicale au apărut şi au dispărut în ultimul secol, dar, ca un făcut, au pus în valoare şi mai mult piesele lui Sinatra, care se ascultă şi azi cu la fel de multă plăcere ca acum 50 de ani.Chiar dacă era un rebel şi nu împlinea visurile familiei, Frank a beneficiat de tot sprijinul părinţilor săi. Mama sa a fost cea care i-a găsit primul "job" în domeniul artistic, ca animator la Hoboken Union Club. Tot mama, Dolly Sinatra, a fost cea care a intervenit pe lângă grupul vocal din Hoboken, The Three Flashes, să-l primească în rândurile sale pe tânărul Frank.
Trupa îşi schimbă astfel numele în Hoboken Four şi participă în noua formulă la concursul radio Major Bowes Amateur Hour. Cu 40.000 de voturi se clasează pe primul loc, premiul constând în 35 de dolari şi un contract pe şase luni. Primul succes al lui Sinatra s-a soldat cu ruperea de grup şi o mică pauză de "refacere" în căminul natal. Mama îi găseşte din nou un loc de muncă "polivalent": chelner, cântăreţ şi animator la Rustic Cabin din Englewood, New Jersey, cu o remuneraţie de 15 dolari pe săptămână.
AMBIŢIOS. "Our Love" este prima piesă înregistrată de Sinatra, împreună cu formaţia lui Frank Mane, în 1939. Trompetistul Harry James, lider al unei formaţii de succes în acea vreme, îl remarcă şi îl angajează în trupa sa pe tânărul de 23 de ani pe postul de solist vocal. În revista Down Beat, Harry James spunea despre Sinatra:
"Se consideră cel mai bun vocalist din toată lumea. Ascultaţi aici! Nimeni n-a auzit de el. Nu a avut nici o piesă care să ajungă hit. Are o mutră de cârpă udă. Dar spune despre el că e cel mai grozav solist!".
VOCALISTUL ANULUI 1941. Probabil că simţea că e cel mai bun şi de aceea a lăsat în urmă formaţia lui Harry James, pentru a i se alătura lui Tommy Dorsey, care l-a "racolat" cu prilejul unui concert de caritate desfăşurat în decembrie 1939 la Chicago. "Ani la rând am încercat să cânt cu vocea în felul în care tu cânţi cu trombonul", i-a răspuns Frank încântat.
A fost începutul unei colaborări care a durat trei ani şi în care Sinatra începe să câştige din ce în ce mai mulţi fani, dar şi critici favorabile în revistele Billboard şi Downbeat. De altfel, Billboard îl numeşte "Vocalistul anului" pentru cele 29 de piese înregistrate în 1941. Sinatra renunţă la colaborarea cu Dorsey în urma unor neînţelegeri privind comisionul prea mare luat de şeful de orchestră şi semnează cu Columbia Records ca artist solo în 1943.
Citește pe Antena3.ro
Este începutul marilor succese muzicale: în doar trei ani, Sinatra îşi urcă 23 de piese în Top 10 şi devine cunoscut publicului ca "The Voice" (n.r.: "Vocea", în limba engleză).
DECLINUL. Această perioadă coincide cu afirmarea sa ca star de cinema, ceea ce îi ridică serios şi cota pe piaţa muzicală. Până în 1946, Sinatra ajunge să aibă chiar şi 45 de spectacole pe săptămână, iar în luna martie a aceluiaşi an lansează albumul de debut, "The Voice of Frank Sinatra". Roata norocului se învârte însă şi pentru staruri: cariera muzicală intră în declin o dată cu apropierea de sfârşitul anilor '40, perioadă în care a fost bănuit de legături cu Mafia.
În 1950, în timpul unui concert la Copacabana, suferă o hemoragie puternică a corzilor vocale: era preţul ultimilor ani de carieră, în care cânta şi 100 de piese zilnic. Ghinionul părea să se fi lipit de numele lui Sinatra: artistul divorţează de prima soţie, Nancy, şi se căsătoreşte cu actriţa Ava Gardner, care cunoaşte o carieră fulminantă, în timp ce el se afundă în falimentul artistic.
Salvarea a venit cu un rol pentru care a primit doar 8.000 de dolari, dar şi un Oscar: Maggio din "From Here to Eternity" (1953). Era primul semn de revenire din faliment.
ANI DE AUR. În 1957, Sinatra îşi mută emisiunea tv "The Frank Sinatra Show" la ABC pentru trei milioane de dolari. Este şi perioada în care cucereşte America alături de prietenii săi, Dean Martin şi Sammy Davis Jr, sub numele de Rat Pack. La împlinirea a 50 de ani, în 1965, Sinatra înregistrează retrospectiva "September of My Years" şi dărâmă topurile cu "Strangers in the Night" şi "My Way".
La 12 iunie 1971, la un concert caritabil în Hollywood, Sinatra şi-a anunţat retragerea ieşind de pe scenă în acordurile piesei "Angel Eyes" şi spunând: "Mă scuzaţi cât dispar". Nu s-a mai întors pentru bis. Dar publicul l-a vrut înapoi. În 1973, Frank a revenit cu un album şi un show televizat numite "Ol' Blue Eyes Is Back". Starul nu mai era însă la fel de strălucitor. A continuat să înregistreze albume şi să susţină turnee până în 1994, când cade pe scenă, în timpul unui concert.
La 14 mai 1998, "Vocea" se stinge, în urma unui atac de cord, la Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles. Pe piatra sa funerară este gravat un epitaf dictat parcă de Frank însuşi: "The Best Is Yet to Come" ("Ce e mai bun de-abia de-acum urmează").
MAESTRU TOTAL AL TEHNICII VOCALE
"Sinatra este un maestru total al tehnicii vocale. A fost primul cântăreţ capabil să susţină frazele muzicale enorm de mult, alunecând dintr-o notă în alta. Este uimitor vibrato-ul său pe note înalte. Admirabil este şi controlul respiraţiei, felul în care poate menţine frazele 20-25 de secunde. Cel mai bun exemplu este «Old Man River», de pe albumul «The Concert Sinatra». Trebuie să fi avut plămâni în plus, mi-aş fi dorit să-i fi avut în pieptul meu", spune Harry Connick Jr, muzician american care a îmbrăţişat stilul lui Sinatra.
BANI, WHISKY, ŢIGĂRI, BRICHETĂ, GUMĂ DE MESTECAT
Funeraliile lui Frank Sinatra au fost ţinute la 20 mai 1998, la Biserica Bunului Păstor din Beverly Hills, în prezenţa a 400 de prieteni şi cunoscuţi şi a sute de fani. Prietenii marelui artist, Gregory Peck şi Tony Bennett, dar şi fiul său, Frank Sinatra Jr, au ţinut discursuri în faţa celor prezenţi la serviciul religios, printre care se aflau Tom Selleck, Joey Bishop, Faye Dunaway, Tony Curtis, Liza Minnelli, Kirk Douglas, Robert Wagner, Don Rickles, Nancy Reagan, Sophia Loren, Bob Newhart, Mia Farrow şi Jack Nicholson. O ceremonie privată a fost ţinută mai târziu în cursul aceleiaşi zile la Biserica Catolică Sfânta Theresa din Palm Springs.
Se spune că Sinatra a fost înmormântat într-un costum albastru, iar apropiaţii i-au pus în sicriu obiecte cu semnificaţie personală - o sticlă de Jack Daniel's şi un fişic de monede de 10 cenţi din partea fiicei sale, Tina, un pachet de gumă de mestecat Black Jack, un inel pe care este gravat cuvântul "Dream", un pachet de ţigări Camel şi o brichetă Zippo.
CREDEA ÎN CĂNTECELE SALE
Timp de şase decenii, în studioul de înregistrare şi pe scenă, Frank Sinatra s-a dovedit a fi solistul vocal american desăvârşit. A făcut meseria de cântăreţ să pară uşoară, deşi nu era. Simţul său artistic era o combinaţie de tehnică, tehnologie şi bun-gust. Cânta orice piesă de parcă ar fi fost a lui şi numai a lui. Poate de aceea şi spunea adesea: "Când cânt cred în ce cânt".
"Un lucru extrem de important pentru mine a fost să învăţ să folosesc microfonul. Mulţi cântăreţi nu învaţă niciodată să-l folosească.
N-au înţeles că microfonul este instrumentul lor.
Ca şi cum ar face parte dintr-o orchestră, dar în loc să cânte la saxofon cântă la microfon"
Frank Sinatra
"Norocul este important în măsura în care îţi oferă şansa să-ţi vinzi pielea, să-ţi prezinţi atuurile la momentul potrivit. După aceea, trebuie să demonstrezi că ai talent şi că ştii cum să-l foloseşti. Cea mai precisă caracterizare a carierei mele ar fi mărire, decădere şi mărire"
Frank Sinatra
