Un actor imperfect

Talentul muzical şi ambiţia i-au bătătorit drumul lui Frank Sinatra spre Hollywood.

La scurt timp după câştigarea unui premiu acordat de populara emisiune de radio "Major Bowes Amateur Hour", în 1935, Sinatra îşi consolidase faima de cântăreţ. Scena nu-i mai era de ajuns: ţintea spre platourile de filmare. Ambiţia l-a şi adus în faţa camerelor de filmat la începutul anilor '40. Actor fără studii, a fost preferat în scene muzicale, în care să-şi joace propriul rol.

Dovadă stau apariţiile în "Las Vegas Nights" (1941), "Ship Ahoy" (1942) şi "Higher and Higher" (1943), în care joacă rolul de cântăreţ în trupa lui Tommy Dorsey, respectiv interpret solo. Roluri mai consistente şi care-l propulsează în box-office încep să vină abia din 1945, o dată cu "Anchor's Aweigh" (rol principal, avându-l ca partener pe Gene Kelly). În anul următor, Frank primeşte un premiu Oscar special pentru rolul dintr-un scurtmetraj împotriva intoleranţei ("The House I Live In").

OSCARUL. Din succes în succes, Sinatra abia se mai poate împărţi între platourile de filmare, studiourile de înregistrări şi spectacole. Primeşte din nou roluri consistente alături de Gene Kelly şi o întâlneşte pe diva Ava Gardner, alături de care trăieşte o toridă poveste de dragoste, ce îi distruge căsnicia cu Nancy. În ciuda căsătoriei cu Ava, scandalul mediatic îi afectează cariera muzicală, falimentul artistic fiind dublat de o afecţiune gravă a coardelor vocale, care îl împiedică să cânte.

Dar nu a încetat să apară pe marile ecrane. Trage din nou un loz câştigător, cu un rol râvnit de mulţi: Maggio în "From Here to Eternity" (1953), care îi aduce în anul următor un Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar şi şansa de a da o interpretare strălucitoare a asasinului John Baron, în "Suddenly" (1954). Sinatra primeşte o nominalizare la Premiile Academiei pentru rolul principal din drama "The Man With the Golden Arm" (1955).

Artistul rămâne pe val graţie interpretărilor puternice şi memorabile în filme precum "Guys and Dolls" (1955), "The Joker is Wild" (1957), "Kings Go Forth" (1957) şi "Some Came Running" (1958). Face probabil cel mai bun rol din cariera de actor în "The Manchurian Candidate" (1962). Sinatra continuă să joace în filme, apărând alături de marii săi colegi de breaslă: Dean Martin, Sammy Davis Jr, Peter Lawford şi Joey Bishop în "Ocean's 11" (1960).

Ultimul său rol pe marele ecran a fost cel din "The First Deadly Sin" (1980), iar ultima partitură actoricească - de detectiv la pensie - a fost într-un episod din serialul "Magnum P.I.".

PERFORMANŢĂ GREU DE EGALAT
Statisticile ce însoţesc numele lui Frank Sinatra în domeniul cinematografiei ne aduc în faţa ochilor cifre uluitor de mari şi probabil foarte greu de egalat. Astfel, vocea lui Frank Sinatra apare pe coloanele sonore a 173 de producţii, între anii 1941 şi 2009. Artistul şi-a jucat propriul rol în 136 de producţii cinematografice şi de televiziune şi alte roluri în 65 de filme.

Imaginea lui Sinatra apare în 121 de documentare, realizate în perioada 1944-2009. În 2010, îi vom revedea chipul într-un documentar aflat acum în producţie, "Marilyn Monroe: Murder on Fifth Helena Drive". Ca producător, starul şi-a pus semnătura pe genericul a nouă filme şi spectacole de televiziune, dar a încercat şi postura de regizor pentru pelicula "None But the Brave" (1965).

Personalitatea atât de covârşitoare a lui Frank Sinatra a fost prezentată în 22 de documentare biografice şi în 17 portrete de televiziune. Iată şi câteva dintre onorariile primite de Frank Sinatra de-a lungul timpului: 1.500 de dolari pentru rolul din "Reveille with Beverly" (1943), 125.000 de dolari - "Take Me Out to the Ball Game" (1949), 25.000 de dolari - "Meet Danny Wilson" (1951), 8.000 de dolari - "From Here to Eternity" (1953) şi un milion de dolari pentru "The Naked Runner" (1967).