Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gore Ionescu a fost unul dintre cei mai mari lăutari, poate cel mai bun născut din seva Teişului. El a lansat mari interpreţi, a fost profesor pentru mulţi dintre viitorii foarte cunoscuţi şi apreciaţi lăutari din Romănia. Gore Ionescu, un viorist de excepţie.
Gore Ionescu a fost unul dintre cei mai recunoscuţi lăutari şi cel care a purtat pe umeri faima familiei. Se pare că Gore nu a fost chiar un nume, ci mai degrabă o poreclă. S-a transformat in nume, insă nu se ştie de unde vine. Aşa il avem pe Dumitru Cimpoieru, care a preluat numele instrumentului.
REPERTORIUL.
In arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu" sunt inregistrate 74 de piese cu Gore Ionescu, dintr-un repertoriu mult mai amplu.
Ca atare, au fost selectate 74 de piese, in majoritate de folclor rural. In primul rănd, repertoriul ritual de nuntă al ginerelui, al miresei, horile de la dezvelitul miresei şi jocurile.
S-a cules, de asemenea, repertoriul instumental de joc, specific judeţului Dămboviţa (Teişul), dar şi piese din zonele Argeşului, Oltului, Muscel, Dolj, Vlaşca, Banat, Moldova şi chiar căteva din Transilvania. Acest repertoriu foarte larg şi intins geografic denotă faptul că Gore Ionescu era solicitat să cănte nu numai in zona Dămboviţa, ci şi in zonele limitrofe ori pe lăngă Bucureşti. In Moldova a participat la căteva nunţi, unde a şi căntat.
INREGISTRĂRILE CU VOCE.
Gore Ionescu este reprezentat, in general, de un repertoriu instrumental, piesele sale fiind inregistrate pe cilindri de fonograf. Era mult mai uşor de inregistrat pe un astfel de suport. Dar există şi trei piese vocal instrumentale, "Balada Radu Anghel" - un fragment, deoarece pe fonograf sunt numai trei minute, doina "Frunză de dragoste" şi căntecul de mahala "Jalea ţiganului".Inregistrările s-au făcut in Bucureşti intre 24 şi 30 martie 1941, in plin război.
LĂUTARUL FĂRĂ ŞCOALĂ.
Gore Ionescu era un lăutar viorist, fără şcoală. Chiar el spunea: "Ştiu doar puţin, să mă iscălesc". Era insă un foarte bun instrumentist, cu o tehnică violonistică excepţională. Din punctul de vedere al vocii era modest, dar putea, ca oricare lăutar adevărat, să cănte in acelaşi timp şi cu vocea şi cu vioara.
Faptul că era un foarte bun lăutar este atestat şi de peregrinările lui nu numai prin ţară, ci şi prin Europa, care s-au intămplat inainte de război. "Am colindat ţara şi Europa cu societăţile (asociaţiile) de dansuri din Bucureşti. Am făcut armata la Tărgovişte. Pănâ să am 26 de ani am stat numai in Teiş, dar iarna plecam pe la ţară, la munte. Am fost pe la Cernăuţi. Barem cu horile am colindat toată ţara, in oraşe n-am stat decăt aşa, căte două-trei zile. In schimb am fost in Franţa, la Nisa, in Italia, in Serbia, tot cu horile romăneşti", spunea Gore Ionescu. Ca urmare, cu aceste societăţi de dansuri călătorea. Ele făceau regulat turnee in străinătate. Se ştie că la expoziţia universală de la Paris au ieşit pentru prima oară lăutarii in Occident.
Europenii, prinzănd imediat gustul muzicii şi dansurilor romăneşti, au inceput turnee regulate ale societăţilor de dansuri.
ADMIRAT DE BRĂILOIU.
Constantin Brăiloiu l-a ascultat foarte mult, pentru că nu se făcea nici o inregistrare asupra căruia el să nu-şi dea acordul. Cele 74 de piese inregistrate in perioada in care cilindrii de fonograf erau rari, se foloseau cu zgărcenie, dovedesc interesul şi aprecierea lui Brăiloiu faţă de repertoriul lui Gore Ionescu.
FOLCLORUL RURAL..
Spre deosebire de urmaşii şi fiii lui, Aurel şi Victor Gore, care au mers in primul rănd pe folclorul urban şi de mahala, vocal instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriul alcătuit numai din folclor rural. Era un lăutar de ţară! Asta nu inseamnă că nu putea să cănte şi folclor urban. Sunt căteva piese, hora de concert, care dovedesc că, avănd o tehnică instrumentală foarte bună, putea să abordeze şi folclorul urban.
Ar trebui să menţionăm ca originari ai Teişului, judeţul Dămboviţa, in afară de familia Gore, şi Familia Puceanu. Ion Puceanu, tatăl Romicăi, a căntat cu Gore Ionescu.
Aveau un taraf in care au căntat impreună. Din el mai făcea parte şi Tudor Marin. Gore Ionescu şi Ion Puceanu erau insă vioara intăi, actorii principali. Era o vioară secundă - Vasile Dumintru, un ţambalagiu - Costică N. Dobrică şi un alt cobzar - Măslină Gheorghe. Măslină l-a secondat tot timpul pe Gore Ionescu, a căntat mereu cu el.Fie că erau intr-un taraf mai mare, fie numai la nunţile mici sau petreceri, căntau numai ei doi. Atăt de bun cobzar era şi atăt de ataşat familiei Gore incăt acelaşi Măslină Gheorghe l-a acompaniat pe Aurel Gore la inregistrările pe care acesta le-a făcut in studioul Institutului de Etnografie şi folclor prin anii 1950, tot pe cilindri de fonograf. Avem foarte multe piese, numai instrumentale, cu Aurel Gore la vioară şi Gheorghe Măslină la cobzăâ¦
PIESE DE REZISTENŢĂ.
Iată căteva titluri de piese care au aparţinut lui Gore Ionescu: "Hora miresii", "Voalul miresii", "De ginere", "Floricica din Muscel", "Ciocărlanul din Muscel", "Ciocărlanul din Teleorman", "Ciocărlanul din Rămnic", "Ciofu", "Ceasornicul", "Brăul din Muscel", "Mărgărita", "Coasa", "Horă vlăscenească", "Hora 7 scări", "Sărbă din Argeş", "Iancu Jianu", "Ţăntăraşul", "Ca la uşa cortului".Un repertoriu deosebit, un lăutar de excepţie.
"Am colindat ţara şi Europa cu societăţile (asociaţiile) de dansuri din Bucureşti. Am făcut armata la Tărgovişte. Pănâ să am 26 de ani am stat numai in Teiş, dar iarna plecam pe la ţară, la munte. Am fost pe la Cernăuţi. Barem cu horile am colindat toată ţara, in oraşe n-am stat decăt, aşa, căte două-trei zile. In schimb am fost in Franţa, la Nisa, in Italia, in Serbia, tot cu horile romăneşti"
Gore Ionescu
"Cele 74 de piese inregistrate in perioada in care cilindrii de fonograf erau rari, se foloseau cu zgărcenie, dovedesc interesul şi aprecierea lui Brăiloiu faţă de repertoriul lui Gore Ionescu. Spre deosebire de urmaşii şi fiii lui, Aurel şi Victor Gore, care au mers in primul rănd pe folclorul urban şi de mahala, vocal instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriul alcătuit numai din folclor rural"
dr. Marian Lupaşcu,etnomuzicolog
