x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Parfumul nunţii cu caleşti

0
14 Mai 2007 - 00:00

Eeeee… La nunţile de altădată se asculta muzică de calitate. Muzică lăutărească adevărată.

Eeeee… La nunţile de altădată se asculta muzică de calitate. Muzică lăutărească adevărată.

Victor Teişanu, Costel Trompetisu’, Elena Gore. Lăutari cu rădăcini adănci in vatra din Teiş. Chemarea lor şi a inaintaşilor lor a fost să cănte muzică lăutărească de calitate şi… să distreze oamenii la nunţi. Care a fost cea mai frumoasă nuntă? Sau… una memorabilă? Urmează căteva clipe de tăcere. Apoi amintirile incep să prindă viaţă.

CELE MAI FRUMOASE NUNŢI.

Aşa am aflat că nu romănii făceau cele mai frumoase nunţi. Ci boldenii, rromii florari. "Cea mai deosebită nuntă - multe… pe la florari, işi aminteşte Costel Trompetistu’. Nunţile acelea cu Gheorghiţă Trandafir şi cu nea Panait Armonistul. Doi mari armonişti au fost. Acum a murit şi instrumentul ăsta. Nea Panait Armonistul - regele armoniştilor; avea o armonie cu un vultur cu nişte pietre pe capac." Uneori mergeau amăndoi la nuntă şi "făceau intrecere care zice mai bine, şi boldenii aruncau cu banii pe ei; sau cănd făcea Aurică o nebunie din aia pe arcuş, pfii! innebuneau toţi. «Bravo, Auricăăăă! Şi aruncau cu banii pe el!", işi aminteşte Costel Dumitrescu, zis Trompetistu’.

Boldenii cunoşteau muzica. "Pe timpul ăla făceau florarii ăştia căte o nuntă şi aveau căte 10 trăsuri cu cai. Asta a fost cam pănă in anii ’80. Numai cu trăsuri. Cănd intrai pe o stradă nu mai aveai loc.

Pe Teiul Doamnei, in Bucureşti, era un salon care se chema «Birjarul» şi numai acolo făceau boldenii ăştia nunţi. Luau cei mai buni lăutari din Bucureşti. Au avut boală la treaba asta. Stai că l-am adus acum pe Ilie Udilă şi ălălalt, data viitoare, aducea unul mai cu firmă!"

NUNTĂ RATATĂ.

Am avut intr-un an o nuntă in comuna 30 Decembrie, cu Maria Lătăreţu. Era un soare! Şi eu aveam o pălărie. Maria Lătăreţu mi-a luat pălăria şi pe mine m-a zăpăcit soarele. Dar la nunta aia a murit socrul şi mi se pare că nici nu s-a mai ţinut.

AUREL, GLUMEŢUL.

Aurel Gore ne făcea nişte glume de leşinam. Zicea: "După nunta asta vă invit la mine acasă, pe Ian Ţuţu, cu ţambalu, pe mine, pe Bebe de la Petrechioaia. Să veniţi la mine acasă. Păi, voi ştiţi ce am in frigider?! Am şerpi in aspic, am… ce n-aţi măncat voi". "Bine, Aurică, venim. Era comic; ţinea la mine; şi eu ţineam la el. Am căntat mult de tot cu el şi ne acomodasem. Mai spre sfărşit, cănd aveam noi angajamente, il luam cu noi. Pe cumătru Aurică. Lumea, cănd auzea de Aurel Gore, imediat zicea să il luăm."

TEATRU.

"Am avut o nuntă in Herăstrău, era angajamentul lui Aurică. Făcuse chitanţa - luase arvună - să stăm pănă la 10 dimineaţa; şi la 10 trebuia să fim la Dor Mărunt. Era şi Ileana atunci; căntăm, căntăm, se face ora la care trebuia să plecăm spre Dor Mărunt. Ce facem noi acum, cum ajungem la Dor Mărunt? Aurică zice: «Fii atent! Mă fac că cad jos pe scenă şi voi vă faceţi că aruncaţi apă pe mine. Că mi s-a făcut rău." Aşa a făcut, hai mare sperietură, că Aurică, că tată, a venit Ileana cu apă, a aruncat pe el… pănă la urmă ăia ne-au lăsat să plecăm mai devreme. Pe la 5:00. Şi ne-au dat şi banii. Căntăreţii ştiu să joace teatru. Sunt artişti. Am plecat la Dor Mărunt. Era nunta unui doctor veterinar, pare-mi-se neam cu ceauşeştii. Ce salon frumos aveau, numai in pluş! Acolo… altă belea. A venit ginerele că ce fericit e, că toată lumea e bucuroasă că au venit Fraţii Gore. Dă-i o ţuică! Iar vine ginerele, iar se bucură, mai bea o ţuică! Iar bucurie, iar ţuică! Pe la 12 noaptea, pe Aurică l-a luat somnul! A adormit cu capul pe masă! Ce facem cu domnu’?, zice ginerică.

Răspunsul Ilenei a venit prompt. Tocmai ce făcuseră repetiţie la 30 Decembrie. "Tata are o criză! Lăsaţi-l, că-şi revine el!" Vine fratele lui ginerică, il ia de urechi. Aurică, trezit din somn, speriat, i-a pus arcuşul in găt. S-a speriat toată lumea. Pănă la urmă s-au impăcat. A luat tata microfonul, a ieşit bine. Erau oameni bine. Dacă era o nuntă de romăni ţărani măncam omor, dar erau intelectuali, am scăpat fără bătaie. Amintirea nunţii acesteia este completată cu căte o frăntură de toţi trei interlocutorii. Şi răd in hohote. Prea a fost de oaie atunci!

ANALFABEŢII.

Costică Trompetistu’ işi aduce aminte de incă o păţanie. "Nămol nu ştia carte. Angajase o nuntă, voia să-l ia pe Niculaie Vişan la nunta asta; ăsta a zis că merge, dar semnează chitanţă că la 4 dimineaţă trebuie să fiu la Ansamblu; bine, se face chitanţă! A luat o foaie de hărtie. Vişan zice «Fă-o tu!» . Nămol, hahaha! Las’ că o fac eu! Nămol, după ce că nu ştia să scrie, mai era şi stăngaci. «Uite mă, la 4 iţi dau drumul.» Şi a făcut pe coala aia un patru pe invers/; «Uite chitanţa!» Vişan a luat-o, a băgat-o in buzunar. Dimineaţa, Vişan să plece. Nămol: «Stai, măi, stai să iau banii!». Vişan… nimic. Eu plec! Nămol: Soacre… trebuie să plece; Avem chitanţă. Scoate ăla chitanţa şi socrul se uită. Da, domne, aici aveţi dreptate! Aveţi chitanţă! Dă-i banii! Ahahaha! Nici ăla nu ştia carte! Trei inşi să nu ştie carte!"

Astăzi… se pare că banii nu mai cad chiar aşa de mulţi pe lăutari. Astăzi… maneliştii sunt cei care culeg laurii şi euroii. "Mai mergem şi astăzi la nunţi, dar… Uite, am scos un CD, zice Victor Teişanu, cu muzica mea." Şi nici caleştile nu mai au loc pe străzi. Nunţile şi-au pierdut parfumul şi măreţia.

COBZA A DISPĂRUT, URMEAZĂ ŢAMBALUL

"Tata a fost cel mai mare cobzar", ne spune Victor Teişanu. "Inainte nu vedeai taraf fără cobză", completează Costel Trompetistu’. Dar... a murit Gheorghe Măslină şi o dată cu el şi cobza. S-au mai modernizat lucrurile. "Cobza era de domeniul trecutului. Şi aşa o să dispară ţambalul. A apărut orga, muzica sună altfel. De fapt, degeaba ar suna foarte bine, dacă oamenilor nu le place. Ar trebui să facă cineva ceva să li se aducă aminte de muzica asta veche, autentică. Să ştie şi tineretul", este de părere Costel Trompetistu’.

CĂNTA CU VIOARA MOŞTENITĂDE LA GORE IONESCU

Costel Trompetistu’ s-a intălnit cu Aurel Gore, apoi cu Victor Gore prin anii ’60. "Pe la inceput căntam aşa pe la nunţi. Şi de acolo ne-am cunoscut. Pe urmă, el a avut o legătură cu Electrecordul şi pe timpul ăla incepuse să facă primele imprimări. A făcut un disc mic şi m-a invitat să lucrez cu el discul ăsta. Pe urmă a mai căntat şi la un restaurant pe Iancului. Atunci el stătea pe Floreasca, eu pe Iancului şi a văzut-o pe soţia mea că este gravidă şi a zis: «Copilul ăsta, nu se poate, eu il botez!». Am fost de acord şi mi-a botezat prima fată, care este cea mai mare, Carmen.

Cum era Aurel Gore? Era un instrumentist extraordinar de bun. Avea un ton pe vioară! Imi aduc aminte că la o nuntă i s-a spart vioara şi el spunea că vioara asta era de la taică-său, de la Gore Ionescu, şi de aceea suna aşa de bine. Şi noi credeam la fel, că de aia are Aurică tonul ăsta frumos pe vioară, işi aminteşte Costel. Aurel Gore şi-a cumpărat, normal, altă vioară, iar tonul a fost la fel de bun. Măiestria lui era de vină! Avea o mănă extraordinară, suna bine de tot", incheie fostul său coleg de trupă.

UN OM VESEL, PRIETENOS

Ileana Gore zămbeşte, dar are ochii in lacrimi:"Tata era un om care se lipea de sufletul celor cu care stătea de vorbă. Era aşa de vesel şi de bun." Aşa este, completează ceilalţi interlocutori, "era aşa de hazliu, de nici nu ştiam cănd trece nunta cu el".

Făcea atmosferă şi pentru oamenii lui, dar mai ales pentru nuntaşi, şi de aceea era aşa de căutat Taraful Fraţilor Gore. Cei trei lăutari sunt de acord că acum muzica nu mai este ce a fost. S-au pierdut multe piese frumoase, au dispărut o dată cu acei care le căntau. Printre ei, Costică Eftimiu, Nae Chioru.

Citeşte mai multe despre:   nunta,   gore,   aurică,   costel,   fratii gore - 14 mai 2007,   aurel gore

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de