Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Căntecele Fraţilor Gore au rămas şi astăzi in inimile celor care au apreciat muzica lautărească tradiţională.
Căntecele Fraţilor Gore au rămas şi astăzi in inimile celor care au apreciat muzica lautărească tradiţională.
Discul "Romica Puceanu şi Fraţii Gore", apărut sub licenţa Electrecord in 1964, a fost unul dintre cele mai preţuite albume din repertoriul Fraţilor Gore. Valoarea i-a fost conferită atăt de colaborarea cu celebra artistă Romica Puceanu, căt şi de popularitatea pieselor interpretate. Cele 13 căntece prezente pe album au făcut din el o podoabă de neuitat: "In grădina cu tufani", "Bălănuş", "Hora lui Băilă", "Văntule, bătaia ta", "Pleac-o nevăstică-n lume", "Adu caluâ să mă duc", "Hora lui Gore Ionescu" şi altele.
REZULTATE.
Robert Garfias, profesor de antropologie la Universitatea Irvine din California, spunea: "Colaborarea dintre Romica şi Fraţii Gore a avut un rezultat fantastic. Imi aduc aminte că, la vremea aceea, toţi cei care voiau o nuntă in stil tradiţional se găndeau in primul şi in primul rănd la Fraţii Gore".
MĂRIUŢĂâ¦
Performanţele celor doi fraţi au cunoscut succesul prin intermediul casei de discuri Electrecord. Un alt album cu răsunet, "Muzică lăutărească", i-a aparţinut lui Victor Gore. Cu sprijinul aceleiaşi case de discuri Victor Gore lansa: "Să-ţi iubeşti, neică, bărbatul", "Te-am visat aseară", "Sărbă", "Strănge omul ca furnica", "Bate văntul florile", "Măriuţă, Mărioară", "Trei focuri imi ard pe lume", "Te-am iubit de mic copil", "Greu să n-ai mamă pe lume", "Hora de la Brăila" şi "Sunt atăt de supărat". La răndul său, Aurel Gore incănta urechile ascultătorilor cu discul intitulat simplu⦠"Vioară". Acesta din urmă conţinea căteva piese deosebite. Tot Electrecord ii lansează lui Aurel Gore intr-un nou album piesele "Hora din Dudeşti", "Căntec de codru", "Hora lăutărească", "Hora lui Băilă", "Căntec de masă" şi "Hora dinspre ziuă".
"Nu trecea nimeni de ei! Victor intotdeauna amintea: «Cănd ne puneam să căntăm melodii lente, triste, lăutăreşti, d-alea de-ale noastre, nimeni nu mai putea să mănănce nimic... chiar dacă erau la ospăţ». Fără să exagerez, consider că erau ca o firmă"
Robert Garfias profesor de antropologie
