O doină in Paradis

Zamfir poartă in suflet un sămbure din filosofia universului: stă cu ţăranii in glod şi căntă chiar şi cănd nu căntă.

Zamfir poartă in suflet un sămbure din filosofia universului: stă cu ţăranii in glod şi căntă chiar şi cănd nu căntă.

Cănd suflă in nai, prin muzică, Gheorghe Zamfir transpiră aur, el stă de vorbă cu Dumnezeu, cutreierănd universul. "In Paradis, cu siguranţă sună o doină de-a lui Zamfir. N-o să se nască un asemenea artist 1.000 de ani de acum incolo", spune maestrul basarabean Vasile Iovu, copilul de suflet al părintelui naiului, considerat acum, nu numai de moldoveni, "Gheorghe Zamfir" al Basarabiei. Incă de la prima intălnire, in 1971, s-au legat prin prietenie pe viaţă. Iovu a ajuns artistul de nivel mondial de astăzi şi datorită lui Zamfir. Pentru că, treptat, de-a lungul vremii, l-a cunoscut ca nimeni altul, ne-a impărtăşit din secretele acestuia. Pe Vasile Iovu, Zamfir l-a primit cu braţele deschise cănd era in culmea succesului şi a avut grijă de el mai ceva decăt de un frate mai mic. Iovu cănta cu naiul aşezat invers. Zamfir i l-a intors. De atunci, maestrul l-a ţinut aproape timp de decenii, dăndu-i sfaturi şi impărtăşindu-i din secretele naiului, lucru pe care nimeni nu l-ar fi făcut.

VIZIUNE. Vasile Iovu a căntat la Palatul Congreselor din Strasbourg, la Filarmonica din Berlin, in catedralele din Viena, călcănd pe urmele lui Karajan, Celibidache, Mozart. Dar cel mai bine s-a simţit pe scena de la Chişinău, lăngă Zamfir, şi la Cerbul de aur, alături tot de steaua lui. Pentru el, Zamfir este un naist poleit cu praf de iz cosmic, care a prins firul de aur al naiului. Un artist care vorbeşte cu Cel de Sus prin nai şi cutreieră Universul alunecănd prin tuburile instrumentului. Şi care se intoarce apoi pe pămănt incărcat de sinceritate şi filon patriotic. Pentru Iovu, ca pentru mulţi basarabeni, Zamfir reprezintă chintesenţa poporului romăn. Un romăn cu rădăcini la ţară, "un romăn care vede 15 metri in pămănt şi 20 de ani inainte".

INTĂLNIREA. Iovu nu poate uita prima intălnire cu Zamfir, cănd a riscat, intrucăt contactul dintre un basarabean şi un romăn era periculoasă. Era student, avea programat examenul de licenţă. "Am citit in Sovetskaia Kultura că are concert la Vilnius. Am lăsat baltă totul şi mi-am procurat bilet de avion. Ştiam hotelul, l-am aşteptat, iar cănd l-am văzut a inceput să-mi tremure inima ca la iepuraşi. Mi-am pierdut graiul". L-a salutat, spunănd că a venit din Basarabia să-l vadă. Ori Zamfir a răspuns, ca un frate adevărat. A renunţat la masă şi a stat cu el timp de trei ore, dăndu-i sfaturi, indicaţii. "Şi acum il mai intreb, odată mi-a spus că singurul secret este să dormi cu naiul sub pernă". Ceea ce Iovu a şi făcut. Cănta zi şi noapte, pănă cănd buzele ii crăpau şi săngerau. Firele roşiatice ii insufleţeau căntul. "Munca, zi şi noapte, o exersare permanentă şi un anume fanatism nu au cum să nu te ducă la ceva bun. Mă uitam la tuburile inroşite şi plăngeam, dar făceam ceea ce Dumnezeul naiului, Zamfir, imi spusese să fac".

SUNET. "Zamfir a cucerit lumea prin vibraţia pe care o imprimă cu măna stăngă naiului, iar sunetul este ca o hipnoză, este ceva magnific, ce nu se poate explica. Prin acest timbru extraordinar el a vrăjit toată planeta". După prima intălnire, cei doi au făcut schimb de adrese şi au ţinut o corespondenţă neintreruptă pănă astăzi. După ce s-au văzut prima dată, aveau să se intălnească doi ani mai tărziu, la Moscova: "Ca şi mine, el nu se satură să cănte şi să vorbească despre nai, dar este un om deosebit de cultivat, cunoaşte despre tot şi toate". Iovu l-a descoperit pe Zamfir şi ca pe un mare patriot, un ţăran credincios. Oriunde in exil, peste tot in lume, el nu s-a ruşinat de ţara sa, a spus că este romăn. Pentru că are un stil, o concentrare şi o putere deosebită. Dumnezeu i-a dat harul in nai. Vă spun cu toată siguranţa că Zamfir este unicul care vorbeşte la nai, scoate sunetele cele mai frumoase din lume la acest instrument. Curăţă planeta cu muzica lui. El a arat Planeta cu naiul, asemeni unui plug".

SPECTATOR

In 1987, Vasile Iovu era la Paris, intr-un turneu. Reprezenta Uniunea Sovietică. Naiul mergea bine la Paris datorită lui. Zamfir a văzut afişele sale şi a venit şi el. "Se aşezase după o coloană, să nu-mi creeze emoţii, să cănt bine. S-a anunţat la un moment dat prezenţa sa, dar oricum toate privirile il ţintiseră". Toată lumea il cunoştea, era perioada lui de aur, iar cănd Iovu a văzut cum se apropie de el era să cadă. S-au imbrăţişat, s-au pupat, iar Zamfir i-a spus, "Vasile, hai să căntăm impreună!", şi, minune, jumătate de concert l-au realizat in duet. Un gest de mare generozitate pentru recunoaşterea şi legitimarea unui nou şi important artist. "A fost steaua mea călăuzitoare, ca el nu pot ajunge niciodată. Dacă ar fi să se audă o muzică in cer, atunci cu siguranţă s-ar auzi şi doinele şi baladele lui Zamfir".

ARTISTUL

Iovu spune că Zamfir compune permanent, improvizează, la fel ca marele poet Nichita Stănescu, cu care a fost bun prieten. Are numeroase compoziţii proprii, folclor, muzică uşoară, muzică sacră, religioasă. Intre Gheorghe Zamfir şi nai se creează o legătură aparte.

"Nu au existat momente cănd să vrea să uite de nai şi chiar cănd stătea la masă il căuta. A căntat folclor, muzică clasică, a incercat şi muzică uşoară internaţională, dar intotdeauna s-a intors la folclorul din toate zonele Romăniei".