Revelioanele alb-negru

Gigi Marga este cunoscută românilor de rând mai mult prin intermediul Revelioanelor din anii '70-'80, revelioanele televizate, alb-negru, unde cânta "pe viu".

Calitatea spectacolelor era întotdeuana excepţională. "Ne chemau, ocazional, la înregistrare pentru Revelioane şi mi-au rămas în minte, fiind înregistrate pe viu, că stresul era şi mai mare. Se filma într-un studio, ca-ntr-un hangar, iar uneori aveam o înregistrare pentru ora 8:00 seara, una pentru miezul nopţii şi o a treia pentru ora 3:00 dimineaţa. Era o nebunie în seara de Revelion, trebuia să fug colo-colo, pe unde aveam treabă, şi să mă întorc la timp pentru filmare. Dar... era pe viu, un lucru foarte important pentru artiştii adevăraţi. Nu ca astăzi, se imprimă pe mau-mau, cum le spun eu, adică se mimează. Dom'le, de asta nu mai există solişti foarte buni şi sunetişti foarte buni. Pe atunci sunetiştii erau obligaţi să redea vocea cât mai natural, aşa cum se auzea în realitate. Şi ce sunetişti extraordinari erau!", îşi aminteşte Gigi Marga apoi completează: "Eram mai necăjită la Televiziune decât la Radio. Pentru că aş fi vrut să am posibilitatea să mai corectez niţel imaginea înainte să fiu filmată. Nu aveam eu greutatea aia, să cer să mi se corecteze imaginea, şi am suferit mult. Eram foarte ascultătoare. Unde mă puneau, acolo stăteam. Ce-mi cereau să cânt, aia cântam. Şi n-am ieşit întotdeauna bine la televizor, dar asta e. Uite că lumea m-a reţinut aşa cum am fost şi întreabă şi astăzi de mine!"

TALENT. În cariera timpurie, Gigi  Marga obişnuia să "culeagă" toate cântecele mai greu de cântat ale textierilor şi compozitorilor renumiţi... şi le dădea viaţă. "Eu le cântam pe toate. Ce mi se dădea, aia cântam. Unele piese aveau intervale mai grele, ori, unele fete nu se uitau pe note. Eu le văd matematic. Le cântam eu pe toate. Mai ales într-o perioadă, când locuiam chiar lângă Radio, se făcuse o obişnuinţă să mă cheme. Ieşea bine, puneam în cântece tot talentul meu. Am colaborat foarte mult cu compozitorul Ion Vasilescu. El avea foarte multă muzică bună, îmi amintesc că eu am lansat una din melodiile lui, Ada Kalleh se chema, o poveste de dragoste dintre o turcoaică şi un român, o poveste care merge oricând, mai ales astăzi. Am încercat să aduc în lumina rampei ce era mai bun din orice lucrare. Asta a fost deviza mea - fie că mi-a plăcut sau nu, am cântat-o cum am ştiut mai bine."

IDOLII EI. "M-au inspirat Edith Piaf şi Ella Fitzgerald. Ţin minte, când am văzut-o pe Ella Fitzgerald, eram la un concert de-al ei şi o aşteptam să-mi acorde autograf. Îmi dăduseră lacrimile, de emoţie. I-am spus că sunt şi eu cântăreaţă din România şi atunci Ella şi-a amintit de Aura Urziceanu, cu care a cântat. Aura e mai mică decât mine şi pe vremea acceea eu aveam câteva accente de jazz, iar ea a preluat nişte scheme.

M-am bucurat aşa de tare, mi-am zis, uite dom'le, am ajuns mare, că a luat şi de la mine ceva... Din România mi-a plăcut foarte mult Ioana Radu, de când eram mică... Din muzica uşoară mi-au plăcut Dorina Drăghici, Nicolae Niţescu - am şi lucrat cu el, Doina Badea. Nu prea se făcea muzică uşoară la vremea aceea, era săltată mai mult muzica populară, că aşa plăcea Conducerii, cea uşoară era considerată imperialistă", îşi aduce aminte de anii tinereţii Gigi Marga.

CU TRENUL. Îi este greu să-şi amintească de colegii de scenă din România, mare parte din ei s-au stins. "Am amintiri plăcute din turnee cu Luigi Ionescu, Dan Spătaru, Anda Călugăreanu, Sile Dinicu, Mirabela Dauer... Câţi au fost! Făceam turnee mari prin România, împreună. Turnee cu trenul, aveam un vagon separat care se ataşa la diferite rute de tren, pe unde aveam concerte. De multe ori era greu, mai ales iarna, ne prindea zăpada mare prin Moldova, pe la Botoşani. Aveam întotdeauna  cu noi acelaşi conductor, al artiştilor. Îmi amintesc că am avut-o şi pe Doina Badea cu noi, în turnee. Lucki Marinescu mai era... M-am cam deconectat de amintirile astea, le uit şi-mi pare rău. Mai făcea parte din trupă, întotdeauna, câte un comic. L-am prins şi pe Vasile Tomazian cu "Sal'tare taică şi... noroc!" Viaţa pe drumuri este o aventură. Dar chiar aşteptam cu nerăbdare să fim chemaţi din nou în turneu, şi nu pentru că ne umpleam de bani, ci pentru că ne învăţasem cu acest stil de viaţă de vagon. Aveam câte două-trei spectacole pe zi şi în rest... timp liber. Eu, de exemplu, tricotam între spectacole, mi-am făcut un trusou întreg. Dar nu spun cât de greu era drumul până la gară, la cărat bagajele în plină noapte, în anumite oraşe nu aveam timp suficient să prindem trenul şi atunci trebuia să alergăm. Ţin minte, săracu' Dan Spătaru, îmi mai căra câte un pacheţel, el tocmai apăruse, era tinerel şi aşa de respectuos! Ei, aceste momente din timpul turneelor ne-am legat pe toţi ca într-o familie!", mai spune Gigi Marga.

"FURTUNA..." Liber profesionistă şi dispusă să accepte provocările carierei, Gigi Marga s-a trezit într-o bună zi cu un contract mai ciudat. Interesant, dar ciudat. Un angajament pe trei ani, timp în care trebuia să cânte pe Motonava "Transilvania", un vapor de croazieră ce făcea înconjurul Mării Mediteraneene, în Nordul Africii şi Sudul Europei. "A fost partea furtunoasă a carierei mele. Însă eu trebuia să cânt. Cu sau fără furtună pe mare, trebuia să-mi fac datoria. Ei, vă imaginaţi că e un pic mai dificil să cânţi şi să faci echilibristică în acelaşi timp...", râde. Cei trei ani i-a petrecut pe "Transilvania", cu pauze de două-trei zile pe uscat, în diferitele porturi în care ancora vaporul. "Am rămas pe vapor până în 1974, când a şi fost scos din uz. Eu am rămas...", râde ea din nou, cu poftă de viaţă. Apoi devine serioasă şi-mi spune apăsat: "N-am stat o clipă. Asta vreau să înţelegi. Nu am stat o zi, pentru că viaţa unui artist trebuie să fie continuă, să se zbată, să aibă contracte, să fie pe scenă, să practice tot timpul. E foarte important. Iar pentru mine a fost şi o salvare".

"Unele piese aveau intervale mai grele, ori, unele fete nu se uitau pe note. Eu le văd matematic. Le cântam eu pe toate. Mai ales într-o perioadă, când locuiam chiar lângă Radio, se făcuse o obişnuinţă să mă cheme."
Gigi Marga