Un nume ce rezona cu Marco Polo

"În anii copilăriei mele petrecute la Râşnov, Gigi Marga era un nume ce rezona cu cel al unui Marco Polo de succes al familiei."

Sunt cuvintele nepotului interpretei Gigi Marga: Sorin Ducaru, fost ambasador al ţării noastre în Statele Unite ale Americii, actualmente ambasador al României la NATO. Domnia-sa şi-a amintit cu nostalgie de anii copilăriei când mătuşa Gigi îl fascina prin nonconformism. "Până la urmă câte dintre neamurile familiei lărgite, cu rădăcini în zona Râşnovului sau cu multe ramuri în Bucureşti şi prin restul ţării, îşi etalaseră talentul inclusiv la televizor şi ajunseseră peste mări şi ţări, dobândind faima bine cunoscută ce rezona cu admiraţia si mândria celor apropiaţi?", se întreabă Sorin Ducaru, completând: "Nimeni nu a putut-o egala pe Gigi Marga, cu atât mai puţin cineva din familie."

MAŞINA. Când vine vorba de Gigi Marga, dl Ducaru îşi aminteşte de momentul în care o maşină decapotabilă condusă de o doamnă superbă a oprit la Râşnov, chiar în poarta casei mătuşii domniei-sale. "Cred că prima mea amintire din copilărie, legată de Gigi Marga, dincolo de numele cu notorietatea artistică bine cunoscută, a fost o fotografie găsită în albumul familiei, la acea vârstă a marilor curiozităţi când copiii explorează totul. Îmi aduc aminte de frumuseţea izbitoare etalată de acea fotografie şi povestirile mamei despre talentata şi nonconformista verişoară cu viaţă de artist. Îmi aduc apoi aminte cum într-o zi în curtea mătuşii mele din Râşnov a aparut un Ford Capri superb condus de o distinsă doamnă cu un păr superb şi ochelari fumurii. Trebuie să recunosc cu candoare, cu riscul unei impoliteţi ce sper să-mi fie iertată, că mi-a atras atenţia mai întâi maşina. Ca băiat de vreo şapte ani, care învăţa la Şcoala Germană din Râşnov, am învăţat relativ repede germana şi engleza din dorinţa de a putea citi revistele cu maşini pe care colegii de clasă germani-saşi le primeau de la rudele din Germania. Am recunoscut maşina din prima. Eram încântat că motorul suna exact cum mi-am imaginat pentru o maşină sport de putere, şi nu eram prea sigur cum să abordez diplomatic distinsa posesoare spre a-mi permite să deschid capota maşinii."

IMPRESII DIN CĂLĂTORII. "Am aflat imediat că era chiar vestita Gigi Marga, celebra noastră rudă care trecuse să-şi viziteze după mai mulţi ani rudele statornice râşnovene. Nu-mi mai aduc aminte dacă am ridicat sau nu capota maşinii spre a vedea cum arată un motor V6 al anilor '70, pentru că pot marturisi cu aceeaşi candoare că povestirile mătuşii Gigi Marga şi maniera fascinantă în care le relata m-au captivat de o asemenea manieră încât am uitat de maşină. Povestea despre locuri fascinante, despre care mai citisem câte ceva prin revistele germane, despre Israel unde avusese spectacole recente, despre Orient, Occident, despre ce înseamna să trăieşti, să reuşeşti, departe de casă şi de cei dragi din familie, dar să-ţi păstrezi rădăcinile şi identitatea şi câte şi mai câte... Nu ştiu dacă imediat după aceea, însă este cert că de la acele povestiri m-au interesat şi mai mult culturile, locurile îndepărtate şi m-au captivat şi mai mult călătoriile. Iar după 1989, şi mai ales după începerea unei cariere diplomatice în 1993, am avut şi eu parte de multe călătorii".

FESTIVALUL. Sărbătoarea românilor de pe Wall Street-New York. Un moment de neuitat pentru românii din SUA. Printre invitaţii de onoare Gigi Marga:  "Am reîntâlnit-o pe Gigi Marga după mai bine de 30 de ani în New York, cu ocazia manifestării "Ziua României pe Wall Street" ţinută câţiva ani la rând, primăvara, pe celebra strada New Yorkeză, din iniţiativa şi cu participarea unora dintre cei mai inimoşi conaţionali ai noştri din spaţiul american. Era pentru mine prima participare la un astfel de festival, cu multe steaguri româneşti şi baloane în culori tricolore, cu muzică şi mâncare românească şi cu standuri de la care se putea cumpara tot felul de produse româneşti, de la vin şi artizanat, la cărţi editate la Bucureşti. Gigi Marga era invitată de onoare la spectacolul în aer liber de pe Wall Street, vocea şi cântecele ei trezind o puternică nostalgie şi vibraţie în rândul românilor ce prinseseră deja rădăcini pe Continentul American. Îmi amintesc că erau prezenţi şi români de pe Coasta de Vest şi din Canada. Eu eram tânărul ambasador al României în SUA, venit de la Washington special pentru festival şi pentru întâlnirea cu comunitatea românească... Am fost destul de emoţionat.

SFATURI. Mai întâi pentru faptul că m-am alăturat românilor prezenţi la un foarte popular festival pe o scenă plasată pe Wall Street, ceea ce mi se părea că implică un simbolism extraordinar. Era într-un fel dovada că "visul american" are împlinire şi în cazul românilor. Mi-am adus aminte de cântecul lui Sinatra, "New York, New York" şi m-am adresat compatrioţilor noştri cu acel respect determinat de convingerea că, dacă au reuşit să se realizeze acolo, se vor putea realiza oriunde în lume. În al doilea rând eram emoţionat să o reîntâlnesc pe Gigi Marga. Pentru ea eram tot "Sorinel" (ceea ce mi s-a părut înduioşător de candid) "iată că ai ajuns acum şi tu să cutreieri lumea". La spectacolul de pe Wall Street, Gigi Marga a fost pur şi simplu... Gigi Marga. A fost ovaţionată îndelung. Am povestit despre ceea ce este acasă, întâmplări despre familia lărgită. Mi-a spus că se mutase în Florida şi că se bucura enorm de soarele sudului. Mi-a transmis percepţiile ei despre comunitatea românească din SUA pe care a avut ocazia să o cunoască. Mi-a dat şi sfaturi."

INVITAŢIE. "Mi-a spus că românii-americani, cu care am vorbit mă percep ca pe un om de acţiune, cu picioarele pe pământ, şi mi-a urat să o ţin aşa şi să nu mi se "urce la cap". Mi-aş fi dorit să petrecem mai mult timp împreună, însă nici ea nu a vrut să "monopolizeze timpul meu la o asemenea ocazie" şi nici eu nu am dorit să o "rup" de admiratori. Îmi pare rău că nu ne-am mai revăzut pe timpul şederii mele în SUA. Eu am vizitat Florida, cu treabă, într-un moment în care ea era plecată, iar ea nu a ajuns la Washington. Dacă regret ceva este că dincolo de ritmul trepidant al activităţii din Washington nu am insistat suficient de puternic să o aducem pe Gigi să stea cu noi la Washington câteva zile. Poate va veni de data aceasta la noi le Bruxelles. Ar fi o mare, mare bucurie!", încheie Sorin Ducaru.