Ultimul Mohican

Cunoscutul realizator de televiziune Ovidiu Dumitru a dat timpul inapoi şi ne-a povestit despre Gil Dobrică.

Cei care au trăit in perioada comunistă işi amintesc de emisiunile de divertisment realizate de Ovidiu Dumitru. Numele său a reprezentat de fiecare dată garanţia calităţii, dar şi certitudinea că cenzura nu putea să taie şi să spănzure de fiecare dată.

CARISMĂ. Ultimul Mohican - alias Ovidiu Dumitru - l-a adus pe Gil Dobrică aproape cu forţa la televiziune, conştient fiind că publicul il iubea şi voia să-l vadă. "Cănd l-am cunoscut pe Gil era tănăr, avea succes, cănta la baruri timp de trei anotimpuri, iar toată vara Litoralul era al lui. Circula mult cu autobuzul, mergea pe jos, nu cred că a avut carnet vreodată. Era un sportiv de felul lui. Avea o carismă extraordinară. Şi la radio a căntat mult, dar el era omul barurilor. Ţin minte, atunci cănd venea Nicuşor (n.r. - Ceauşescu) la barul lui Păunescu (n.r. Viorel Păunescu) nu se mai putea intra. Acolo veneau tot felul de oameni. Dacă Gil vedea că nu este lăsat să intre pe post nu se ruga, mergea mai departe pe drumul lui, aşa că in acea lume se simţea mai liber şi fericit. Nu era genul care să se milogească, era mai timid. A trebuit să fac intervenţii ca să-l aduc la televiziune. L-am rugat pe Cornel Patrichi, care făcea balet acolo şi lucra cu mine şi cu Bocăneţ atunci, să pună o vorbă bună. Mi-a dat Păunescu maşina să-l aduc. Pe blat l-am băgat in televiziune şi l-am filmat de căteva ori. Sunt Ultimul Mohican care a reuşit să-l aducă in televiziune, dar el nu se simţea bine aici, era un tip timid."

APARTE. Activitatea de bază a lui Ovidiu Dumitru este, se ştie bine, scrisul, chiar versuri pentru căntecele lui Gil Dobrică de-a lungul vremii. "A chemat odată căţiva prieteni, printre care mă număram şi eu, şi ne-a spus că-şi doreşte un căntec despre familie, casă, mai ales că el işi iubea mult părinţii. A venit in Bucureşti lovit de soartă, nu de plăcere, mi se pare că nu şi-a schimbat nici buletinul, şi locuia la hotel. Căt a lucrat la Viorel Păunescu, acesta ii aranja tot: casă, masă. S-a ocupat mult de el. Chiar dacă era petrecăreţ, totuşi era un tip inchis, se aduna la el acasă, nu prea apucai să-l vezi. După ce ieşea din scenă intreba mereu cum a fost, dacă nu cumva a falsat. Era infricoşat de scenă. A avut orchestre foarte bune, care l-au acompaniat, care s-au ocupat de el. Acolo a invăţat el muzică. Era un tip aparte. Era indrăgit de oamenii din bar, toţi il chemau la masă. Nu s-a căsătorit, pentru că nici o fată mai deşteaptă, ca lumea, nu avea incredere. Vă daţi seama ce femei veneau la bar şi cum roiau toate in jurul lui. Este un caz unic Gil Dobrică, o viaţă intreagă numai cazinou, cabaret, acolo s-a făcut cunoscut, acolo a fost iubit", a incheiat Ovidiu Dumitru.

„A trebuit să fac intervenţii ca să-l aduc la televiziune. L-am rugat pe Cornel Patrichi, care făcea balet acolo şi lucra cu mine şi cu Bocăneţ atunci, să pună o vorbă bună. Mi-a dat Păunescu maşina să-l aduc. Pe blat l-am băgat in televiziune şi l-am filmat de căteva ori"

Ovidiu Dumitru

Un fenomen, o legendă

"Era un fenomen, o legendă. Pe el nu l-a onorat nici un compozitor cu vreo piesă. A fost separat de noi, pe drumul lui. Cănta in baruri, avea publicul lui. De aceea mi se pare extraordinar că eu a trebuit să lupt pentru a-mi crea un piedestal, iar el, cu doar o piesă, umplea stadioanele. Regret mult ce i s-a intămplat şi cred că a plecat prea devreme. Imi amintesc că m-am intălnit cu el la o emisiune şi i s-a făcut rău. Atăt s-a rugat să fie luat peste rănd că nu se simte bine, dar degeaba. Cred că nici nu a mai făcut acea filmare.", spune Marina Voica despre Gil Dobrică.

Măndria de a-i fi prieten

Ovidiu Dumitru ne-a declarat despre Gil Dobrică: "Ştia in ce lume se mişcă şi că tovarăşii nu iubesc acest mod decadent de viaţă. Era lăsat să cănte in baruri, pentru că era cuminte, blănd şi nu făcea valuri. Apoi, toţi tinerii erau măndri să fie prieteni cu el, că la Barul Continental, la Melody sau la Atlantic veneau toţi fiii boşilor. Viaţa asta e tare incurcată, Tăticu’ spunea să construim epoca mult prea lateral dezvoltată şi fiul său (n.r. Nicuşor Ceauşescu) era măndru că stă cu artiştii, care din start erau priviţi ca nişte ciudaţi."