x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Ceriul lui

de Costin Anghel    |    05 Mai 2008   •   00:00

Lăpuşanul plecat în lume cu dorinţa de a învăţa ce-i mu­zica a ajuns să înveţe o ţară drumul spre Porţile Ceriului.

Lăpuşanul plecat în lume cu dorinţa de a învăţa ce-i mu­zica a ajuns să înveţe o ţară drumul spre Porţile Ceriului.

 

Cînd a plecat din Stoiceni la Baia Ma­re, la Liceul de Muzică, Grigore Leşe numai la televiziune nu se gîndea. Sau că va fi unul din marii premianţi ai profesio­niştilor de televiziune din Ro­mâ­nia. Şi cu ce emisiune? Una care vorbeşte despre oamenii simpli, oamenii satului, obiceiurile lor, viaţa lor cu bune şi rele. Am putea spune că face o emisiune despre ţăranul român. Ei... nu-i chiar aşa. Ma­rele Premiu al Asociaţiei Pro­fesioniştilor de Televi­ziune (APTR) a fost cîştigat în 2007 de o emisiune de etno-an­tro­pologie, de cultură tra­di­ţi­o­nală...


PORTIŢE SPRE NORI. De trei ani, Grigore Leşe colindă ţara împreună cu echipa de la “Porţile Ce­riului” şi aproape mereu gă­sesc cîte o portiţă către Ceriu. Gă­sesc oameni care ţin cheile portiţelor: povestitori, meşteri, horitori, ceteraşi, dănţăuşi. “Ei reprezintă adevărate mo­de­le de puritate şi păstrare a valorilor culturii tradiţionale. Senini, înţelepţi, demni şi sfă­toşi, aceşti oameni prin felul lor de a fi şi mai ales prin ceea ce fac reuşesc să creeze o lume aparte. Universul lor este concret, viu, echilibrat şi armoni­os. Fiecare întîlnire cu ei îmi dă puterea să merg mai de­par­te şi să mai cred încă în forţa spirituală a acestui neam”, povesteşte Leşe. 


RÎNDUIALA PIERDUTĂ. Cînd s-a hotărît să realizeze emisiunea dedicată culturii tradiţionale, Grigore Leşe a plecat la drum oarecum cu un avantaj, cunoştea frînturi din lumea pe care dorea să o aducă în faţa marelui public. Era oarecum lumea din care plecase, lumea pe care o horeşte, de unde a învă­ţat să cînte atît de frumos, de impresionant. Dar nu era de ajuns. Singur recu­noaşte. “În urmă cu trei ani am pornit la drum cu timiditate, dar cu încredere spre Porţile Ceriului. Mi-au răspuns badea Ni­culae lu’ Ionu lu’ Iacob din Lăpuş, Moşucu din Bogdan Vodă, badea Viorel din Sebiş, Griguţa Măricuţa lu’ Axente din Suciu de Sus, Pinteru din Bîrsa, Moş Constantin Rădă­şanu din Rîşca, Mătuşa Ioana din Deseşti, Izidor din Stîna, oameni cum nu mai credeam că există, din Greceşti, Finteuşul Mare, Covasînţ, Vi­nerea, Cezieni, Şinca Nouă... Cu toţii mi-au deschis poarta şi sufletul. Mi-au dăruit cu generozitate zile din viaţa lor, mi s-au destăinuit, mi-au arătat cu simplitate şi înţelepciune rostul lucrurilor, rîn­duiala”.

 

Căutările unui lăpuşan

“Am mers mult prin ţară în ultimii trei ani şi întotdeauna am căutat satul din amintirea copi­lăriei mele, am căutat ţăra­nul român, cel despre care spu­nea Rebreanu la intrarea în Academie că este «înce­pu­tul şi sfîrşitul». Nu întotdeauna am avut noroc. Am trăit experienţe contradictorii. Am văzut sate moderne cu oameni care şi-au pierdut costumul, muzica, tradiţia şi chiar religia. To­tul s-a întîmplat în vremi: lent, eficient, irever­sibil. Urbani­za­rea ruralului nu este un secret, însă conse­cinţele acestui feno­men pot fi mai păguboase decît par la prima vedere”, Grigore Leşe.

 

Un premiu cîştigat cu foarte multă muncă

Grigore Leşe rămîne cu picioarele pe pămînt. Pre­­miul nu l-a făcut să cadă în delăsare, doar l-a ambiţionat. “Cine vrea să-i cunoască cu adevă­rat ar fi bine să se ducă la ei acasă, deoa­rece atunci cînd sînt scoşi din universul mărginit de hotarele satului devin nefireşti, rigizi, artificiali, iar lumea lor îşi pierde semnificaţia. Echi­pei TVR Cultural nu i-a fost mereu uşor să-i întîl­neas­­că, deoarece unii trăiesc izolaţi, în afara ve­trei satului, printre dealuri, iar accesul este  anevoios.”

 

Lumînarea  culturii noastre

“Noi, care trăim într-o altă lume, vedem de departe zarea culturii tradiţionale cum începe să pîlpîie. Departe de a fi «un izvor nesecat», folclorul este mai degrabă o lumînare în ca­re se suflă din toate direc­­ţiile. Muzica ţăranilor se con­fundă cu viaţa, gîndirea şi sim­ţ­irea lor. Nu este con­fec­ţionată, fabricată, ci, asemenea pie­tre­lor, s-a şlefuit în timp şi gene­ra­ţii. Din păcate, cînd ve­dem o piatră strălucind în soa­re sîn­tem tentaţi să o spar­gem, cău­tîndu-i miezul de aur. De ace­ea ne alegem întotdeauna cu cioburile”, Grigore Leşe.

×