Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lăpuşanul plecat în lume cu dorinţa de a învăţa ce-i muzica a ajuns să înveţe o ţară drumul spre Porţile Ceriului.
Lăpuşanul plecat în lume cu dorinţa de a învăţa ce-i muzica a ajuns să înveţe o ţară drumul spre Porţile Ceriului.
Cînd a plecat din Stoiceni la Baia Mare, la Liceul de Muzică, Grigore Leşe numai la televiziune nu se gîndea. Sau că va fi unul din marii premianţi ai profesioniştilor de televiziune din România. Şi cu ce emisiune? Una care vorbeşte despre oamenii simpli, oamenii satului, obiceiurile lor, viaţa lor cu bune şi rele. Am putea spune că face o emisiune despre ţăranul român. Ei... nu-i chiar aşa. Marele Premiu al Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune (APTR) a fost cîştigat în 2007 de o emisiune de etno-antropologie, de cultură tradiţională...
PORTIŢE SPRE NORI. De trei ani, Grigore Leşe colindă ţara împreună cu echipa de la “Porţile Ceriului” şi aproape mereu găsesc cîte o portiţă către Ceriu. Găsesc oameni care ţin cheile portiţelor: povestitori, meşteri, horitori, ceteraşi, dănţăuşi. “Ei reprezintă adevărate modele de puritate şi păstrare a valorilor culturii tradiţionale. Senini, înţelepţi, demni şi sfătoşi, aceşti oameni prin felul lor de a fi şi mai ales prin ceea ce fac reuşesc să creeze o lume aparte. Universul lor este concret, viu, echilibrat şi armonios. Fiecare întîlnire cu ei îmi dă puterea să merg mai departe şi să mai cred încă în forţa spirituală a acestui neam”, povesteşte Leşe.
RÎNDUIALA PIERDUTĂ. Cînd s-a hotărît să realizeze emisiunea dedicată culturii tradiţionale, Grigore Leşe a plecat la drum oarecum cu un avantaj, cunoştea frînturi din lumea pe care dorea să o aducă în faţa marelui public. Era oarecum lumea din care plecase, lumea pe care o horeşte, de unde a învăţat să cînte atît de frumos, de impresionant. Dar nu era de ajuns. Singur recunoaşte. “În urmă cu trei ani am pornit la drum cu timiditate, dar cu încredere spre Porţile Ceriului. Mi-au răspuns badea Niculae lu’ Ionu lu’ Iacob din Lăpuş, Moşucu din Bogdan Vodă, badea Viorel din Sebiş, Griguţa Măricuţa lu’ Axente din Suciu de Sus, Pinteru din Bîrsa, Moş Constantin Rădăşanu din Rîşca, Mătuşa Ioana din Deseşti, Izidor din Stîna, oameni cum nu mai credeam că există, din Greceşti, Finteuşul Mare, Covasînţ, Vinerea, Cezieni, Şinca Nouă... Cu toţii mi-au deschis poarta şi sufletul. Mi-au dăruit cu generozitate zile din viaţa lor, mi s-au destăinuit, mi-au arătat cu simplitate şi înţelepciune rostul lucrurilor, rînduiala”.
Căutările unui lăpuşan
“Am mers mult prin ţară în ultimii trei ani şi întotdeauna am căutat satul din amintirea copilăriei mele, am căutat ţăranul român, cel despre care spunea Rebreanu la intrarea în Academie că este «începutul şi sfîrşitul». Nu întotdeauna am avut noroc. Am trăit experienţe contradictorii. Am văzut sate moderne cu oameni care şi-au pierdut costumul, muzica, tradiţia şi chiar religia. Totul s-a întîmplat în vremi: lent, eficient, ireversibil. Urbanizarea ruralului nu este un secret, însă consecinţele acestui fenomen pot fi mai păguboase decît par la prima vedere”, Grigore Leşe.
Un premiu cîştigat cu foarte multă muncă
Grigore Leşe rămîne cu picioarele pe pămînt. Premiul nu l-a făcut să cadă în delăsare, doar l-a ambiţionat. “Cine vrea să-i cunoască cu adevărat ar fi bine să se ducă la ei acasă, deoarece atunci cînd sînt scoşi din universul mărginit de hotarele satului devin nefireşti, rigizi, artificiali, iar lumea lor îşi pierde semnificaţia. Echipei TVR Cultural nu i-a fost mereu uşor să-i întîlnească, deoarece unii trăiesc izolaţi, în afara vetrei satului, printre dealuri, iar accesul este anevoios.”
Lumînarea culturii noastre
“Noi, care trăim într-o altă lume, vedem de departe zarea culturii tradiţionale cum începe să pîlpîie. Departe de a fi «un izvor nesecat», folclorul este mai degrabă o lumînare în care se suflă din toate direcţiile. Muzica ţăranilor se confundă cu viaţa, gîndirea şi simţirea lor. Nu este confecţionată, fabricată, ci, asemenea pietrelor, s-a şlefuit în timp şi generaţii. Din păcate, cînd vedem o piatră strălucind în soare sîntem tentaţi să o spargem, căutîndu-i miezul de aur. De aceea ne alegem întotdeauna cu cioburile”, Grigore Leşe.
