x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ceriul lui

0
Autor: Costin Anghel 05 Mai 2008 - 00:00

Lăpuşanul plecat în lume cu dorinţa de a învăţa ce-i mu­zica a ajuns să înveţe o ţară drumul spre Porţile Ceriului.

Lăpuşanul plecat în lume cu dorinţa de a învăţa ce-i mu­zica a ajuns să înveţe o ţară drumul spre Porţile Ceriului.

 

Cînd a plecat din Stoiceni la Baia Ma­re, la Liceul de Muzică, Grigore Leşe numai la televiziune nu se gîndea. Sau că va fi unul din marii premianţi ai profesio­niştilor de televiziune din Ro­mâ­nia. Şi cu ce emisiune? Una care vorbeşte despre oamenii simpli, oamenii satului, obiceiurile lor, viaţa lor cu bune şi rele. Am putea spune că face o emisiune despre ţăranul român. Ei... nu-i chiar aşa. Ma­rele Premiu al Asociaţiei Pro­fesioniştilor de Televi­ziune (APTR) a fost cîştigat în 2007 de o emisiune de etno-an­tro­pologie, de cultură tra­di­ţi­o­nală...


PORTIŢE SPRE NORI. De trei ani, Grigore Leşe colindă ţara împreună cu echipa de la “Porţile Ce­riului” şi aproape mereu gă­sesc cîte o portiţă către Ceriu. Gă­sesc oameni care ţin cheile portiţelor: povestitori, meşteri, horitori, ceteraşi, dănţăuşi. “Ei reprezintă adevărate mo­de­le de puritate şi păstrare a valorilor culturii tradiţionale. Senini, înţelepţi, demni şi sfă­toşi, aceşti oameni prin felul lor de a fi şi mai ales prin ceea ce fac reuşesc să creeze o lume aparte. Universul lor este concret, viu, echilibrat şi armoni­os. Fiecare întîlnire cu ei îmi dă puterea să merg mai de­par­te şi să mai cred încă în forţa spirituală a acestui neam”, povesteşte Leşe. 


RÎNDUIALA PIERDUTĂ. Cînd s-a hotărît să realizeze emisiunea dedicată culturii tradiţionale, Grigore Leşe a plecat la drum oarecum cu un avantaj, cunoştea frînturi din lumea pe care dorea să o aducă în faţa marelui public. Era oarecum lumea din care plecase, lumea pe care o horeşte, de unde a învă­ţat să cînte atît de frumos, de impresionant. Dar nu era de ajuns. Singur recu­noaşte. “În urmă cu trei ani am pornit la drum cu timiditate, dar cu încredere spre Porţile Ceriului. Mi-au răspuns badea Ni­culae lu’ Ionu lu’ Iacob din Lăpuş, Moşucu din Bogdan Vodă, badea Viorel din Sebiş, Griguţa Măricuţa lu’ Axente din Suciu de Sus, Pinteru din Bîrsa, Moş Constantin Rădă­şanu din Rîşca, Mătuşa Ioana din Deseşti, Izidor din Stîna, oameni cum nu mai credeam că există, din Greceşti, Finteuşul Mare, Covasînţ, Vi­nerea, Cezieni, Şinca Nouă... Cu toţii mi-au deschis poarta şi sufletul. Mi-au dăruit cu generozitate zile din viaţa lor, mi s-au destăinuit, mi-au arătat cu simplitate şi înţelepciune rostul lucrurilor, rîn­duiala”.

 

Căutările unui lăpuşan

“Am mers mult prin ţară în ultimii trei ani şi întotdeauna am căutat satul din amintirea copi­lăriei mele, am căutat ţăra­nul român, cel despre care spu­nea Rebreanu la intrarea în Academie că este «înce­pu­tul şi sfîrşitul». Nu întotdeauna am avut noroc. Am trăit experienţe contradictorii. Am văzut sate moderne cu oameni care şi-au pierdut costumul, muzica, tradiţia şi chiar religia. To­tul s-a întîmplat în vremi: lent, eficient, irever­sibil. Urbani­za­rea ruralului nu este un secret, însă conse­cinţele acestui feno­men pot fi mai păguboase decît par la prima vedere”, Grigore Leşe.

 

Un premiu cîştigat cu foarte multă muncă

Grigore Leşe rămîne cu picioarele pe pămînt. Pre­­miul nu l-a făcut să cadă în delăsare, doar l-a ambiţionat. “Cine vrea să-i cunoască cu adevă­rat ar fi bine să se ducă la ei acasă, deoa­rece atunci cînd sînt scoşi din universul mărginit de hotarele satului devin nefireşti, rigizi, artificiali, iar lumea lor îşi pierde semnificaţia. Echi­pei TVR Cultural nu i-a fost mereu uşor să-i întîl­neas­­că, deoarece unii trăiesc izolaţi, în afara ve­trei satului, printre dealuri, iar accesul este  anevoios.”

 

Lumînarea  culturii noastre

“Noi, care trăim într-o altă lume, vedem de departe zarea culturii tradiţionale cum începe să pîlpîie. Departe de a fi «un izvor nesecat», folclorul este mai degrabă o lumînare în ca­re se suflă din toate direc­­ţiile. Muzica ţăranilor se con­fundă cu viaţa, gîndirea şi sim­ţ­irea lor. Nu este con­fec­ţionată, fabricată, ci, asemenea pie­tre­lor, s-a şlefuit în timp şi gene­ra­ţii. Din păcate, cînd ve­dem o piatră strălucind în soa­re sîn­tem tentaţi să o spar­gem, cău­tîndu-i miezul de aur. De ace­ea ne alegem întotdeauna cu cioburile”, Grigore Leşe.

Citeşte mai multe despre:   lese,   Grigore Lese,   grigore leşe 5 mai 2008

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de