x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Grigore Leşe Spectacolele vieţii

Spectacolele vieţii

de Costin Anghel    |    05 Mai 2008   •   00:00

Un concert al lui Grigore Leşe este o poveste. Cei de pe scenă te duc într-o altă lume, impre­sionantă.

Un concert al lui Grigore Leşe este o poveste. Cei de pe scenă te duc într-o altă lume, impre­sionantă.

 

Viaţa este o permanentă schimba­re. O trecere din­tr-o stare în alta. Între naştere şi moarte, omul are parte de tot soiul de praguri şi punţi de trecere. Concertele lui Gri­gore Leşe descriu într-un mod original, incitant prin simplitate, tot acest spectacol al vieţii.


VRAJĂ. Cînd mergi la un spectacol semnat Le­şe trebuie să nu ai aş­teptări, ci să poţi fi pre­gătit să primeşti totul. Ni­ciodată nimic nu este la fel, Leşe nici atît. Un in­ter­pret caracterizat de “stări” nu poate fi nicio­da­tă la fel. Spectacolele lui nici atît.

Mereu este prezentă vraja, ea nu dispare niciodată. Într-o ho­re, Leşe spune: “Eu la lu­me’s de poveste”. Poate in­clude sub acoperişul aces­tor cuvinte inclusv spectacolele. Nu mergi doar să-l vezi pe maramureşan, mergi să vezi o întreagă maşinărie de artă! Cele patru doamne cu voci superbe ce-i în­so­ţesc horile, dansatoarele, cos­tumele, regizarea... totul este la superlativ. Un alt punct forte al re­ci­ta­lurilor marca Leşe este chiar locul în care se des­fă­şoară acestea. Nicioda­tă “normalul” nu este ac­ceptat. Unicitatea este căutată, apreciată de interpret. Să cînţi de pe munte oamenilor, luminat doar de făclii, ori prin ca­tedrale, peşteri, scene grandioase, nu este oricui la îndemînă. Şi nici orice muzică nu se pretează la aşa ceva. Fără un mesaj puternic, chiar şi un mun­te devine un dîmb, un sim­bol de nulitate. Ori, Le­şe vine cu un mesaj atît de puternic încît te face să simţi cum ţi se reîn­noadă legăturile cu telu­ri­cul. Te face să vrei să ho­reşti, să corinzi, să vor­beşti fără chiar să des­chizi gura. Comunicarea la nivel de suflete… Leşe aşa ţi se adresează, dacă ştii să-l asculţi.  


MODELE. Horeşte “pentru eroi şi mor­min­te”, despre “Obîrşii”. Îţi arată “Sarea Pămîntului”. Ori vine cu “Pastoralele” sau cîntă “Aşteptînd Cră­ciunul”, “La marginea lumii” ori “Horile Vieţii” pentru “Îngeri după gra­tii”. Sînt concepte exce­p­ţionale. Spectacole cu un succes enorm atît în ţară cît şi în străinătate. Fie­ca­re are o simbolilistică, o po­veste de spus. Muzica ar­haică, muzica tra­di­ţională, horile Lăpuşului, toate acestea poartă mesaje şi poveşti care sînt bine primite oriunde.

 

“Cînd, după ultimele aplauze, după analiza concertului, Grigore zîmbeşte, răsplată mai mare chiar nu-ţi ­tre­buie! Dar, înainte de asta, trudeşti. Te su­pui rigorilor ­maestru­lui. Nu puţine, nu les­ne de împlinit. Valo­rifici ceea ce-ţi oferă. La rîndul tău, cauţi, afli, te pregăteşti să rezişti pe scenă alături de un artist de mare valoa­re!”

Doina Lavric

 

Echipă de vis

Spectacolele lui Grigore Le­şe sînt atît de interesante şi da­to­rită echipei care se mu­lea­ză pe conceptul maestrului. Oameni care pun pasiune în mun­­ca lor. Doina Lavric, Lo­re­na Nechifor, Teodora Şer­ban şi Zamfira Mureşan sînt cele patru graţii cu voci de vis care îl acompaniază pe Le­şe. Co­re­grafa Liliana Ior­gu­lescu, o profesionistă, are grijă ca dan­sul din evenimen­tele lui Grigore Leşe să se apro­pie întotdeauna de ritual.

 

Culegem “Sarea Pămîntului”, cîntece “Pastorale”

“Sarea Pămîntului” vorbeşte despre naştere, nuntă, moarte. O viaţă de om… Dansatoare în alb sau negru conduc spectatorul spre ­ră­dă­ci­ni­l­e de mult uitate, iar Leşe... Leşe te duce cu for­ţa glasului, cu horile lui minunate într-o lu­me arhaică. Toaca vine ca un semnal al unei alte lumi, uitate, pierdute printre amintiri şi fap­te ce par că nu-şi mai au rostul în ziua de azi. Sune­tele şi horile par venite din interiorul fiecăruia şi mişcă ceva în fiecare, un re­sort numit inimă. “Pastoralele” aduc în scenă une­le dintre cele mai impresionante variante de “Mioriţa”, atît din România, cît şi din Albania şi Macedonia alese chiar de Grigore Leşe. ­Spec­tatorul este invitat să privească “Mioriţa” ca un ritual de iniţiere mistică şi ocupaţională. Majoritatea instrumentelor folosite în ­spec­ta­col, uneori în forme rudimentare, sînt specifi­ce oieritului. Au glasul vântului, al ­singură­tăţii, al dorului, amin­tindu-ne de ­”sufletul pastoral al folclorului ro­mânesc” despre care vorbea Constantin Noica.

 

Cîntecele dedicate istoriei

“Concert pentru eroi şi mor­min­te” este un spectacol care te lasă fără cuvinte. Po­veştile lui sînt relativ recen­te, ­vor­besc despre soldaţii ar­d­eleni şi bucovineni de la sfîr­şitul se­colului XIX. Plecarea în armată putea să dureze pînă la şapte ani, fiind consi­de­rată o “trecere”, la fel de importantă ca naş­te­rea, nun­ta, moartea şi în­sem­na su­fe­rinţă, scoa­te­rea din rosturile vieţii, per­se­cu­ţie, batjo­cu­ră, amânarea că­săto­rii­lor. Nu de puţine ori, îmbră­caţi în că­me­şa cătu­neas­­că împo­do­­bi­tă cu mo­ti­ve care le amin­teau de ce­le mai sfinte valori ale lor, că­ta­­n­ele nu se mai în­torceau aca­să niciodată. Re­pertoriul este format exclusiv din cân­tece despre răz­boi, însingura­re, înstrăinare, cătă­nie, prizonierat şi refugiere.

×
Subiecte în articol: lese grigore leşe 5 mai 2008