Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un concert al lui Grigore Leşe este o poveste. Cei de pe scenă te duc într-o altă lume, impresionantă.
Un concert al lui Grigore Leşe este o poveste. Cei de pe scenă te duc într-o altă lume, impresionantă.
Viaţa este o permanentă schimbare. O trecere dintr-o stare în alta. Între naştere şi moarte, omul are parte de tot soiul de praguri şi punţi de trecere. Concertele lui Grigore Leşe descriu într-un mod original, incitant prin simplitate, tot acest spectacol al vieţii.
VRAJĂ. Cînd mergi la un spectacol semnat Leşe trebuie să nu ai aşteptări, ci să poţi fi pregătit să primeşti totul. Niciodată nimic nu este la fel, Leşe nici atît. Un interpret caracterizat de “stări” nu poate fi niciodată la fel. Spectacolele lui nici atît.
Mereu este prezentă vraja, ea nu dispare niciodată. Într-o hore, Leşe spune: “Eu la lume’s de poveste”. Poate include sub acoperişul acestor cuvinte inclusv spectacolele. Nu mergi doar să-l vezi pe maramureşan, mergi să vezi o întreagă maşinărie de artă! Cele patru doamne cu voci superbe ce-i însoţesc horile, dansatoarele, costumele, regizarea... totul este la superlativ. Un alt punct forte al recitalurilor marca Leşe este chiar locul în care se desfăşoară acestea. Niciodată “normalul” nu este acceptat. Unicitatea este căutată, apreciată de interpret. Să cînţi de pe munte oamenilor, luminat doar de făclii, ori prin catedrale, peşteri, scene grandioase, nu este oricui la îndemînă. Şi nici orice muzică nu se pretează la aşa ceva. Fără un mesaj puternic, chiar şi un munte devine un dîmb, un simbol de nulitate. Ori, Leşe vine cu un mesaj atît de puternic încît te face să simţi cum ţi se reînnoadă legăturile cu teluricul. Te face să vrei să horeşti, să corinzi, să vorbeşti fără chiar să deschizi gura. Comunicarea la nivel de suflete… Leşe aşa ţi se adresează, dacă ştii să-l asculţi.
Citește pe Antena3.ro
MODELE. Horeşte “pentru eroi şi morminte”, despre “Obîrşii”. Îţi arată “Sarea Pămîntului”. Ori vine cu “Pastoralele” sau cîntă “Aşteptînd Crăciunul”, “La marginea lumii” ori “Horile Vieţii” pentru “Îngeri după gratii”. Sînt concepte excepţionale. Spectacole cu un succes enorm atît în ţară cît şi în străinătate. Fiecare are o simbolilistică, o poveste de spus. Muzica arhaică, muzica tradiţională, horile Lăpuşului, toate acestea poartă mesaje şi poveşti care sînt bine primite oriunde.
“Cînd, după ultimele aplauze, după analiza concertului, Grigore zîmbeşte, răsplată mai mare chiar nu-ţi trebuie! Dar, înainte de asta, trudeşti. Te supui rigorilor maestrului. Nu puţine, nu lesne de împlinit. Valorifici ceea ce-ţi oferă. La rîndul tău, cauţi, afli, te pregăteşti să rezişti pe scenă alături de un artist de mare valoare!”
Doina Lavric
Echipă de vis
Spectacolele lui Grigore Leşe sînt atît de interesante şi datorită echipei care se mulează pe conceptul maestrului. Oameni care pun pasiune în munca lor. Doina Lavric, Lorena Nechifor, Teodora Şerban şi Zamfira Mureşan sînt cele patru graţii cu voci de vis care îl acompaniază pe Leşe. Coregrafa Liliana Iorgulescu, o profesionistă, are grijă ca dansul din evenimentele lui Grigore Leşe să se apropie întotdeauna de ritual.
Culegem “Sarea Pămîntului”, cîntece “Pastorale”
“Sarea Pămîntului” vorbeşte despre naştere, nuntă, moarte. O viaţă de om… Dansatoare în alb sau negru conduc spectatorul spre rădăcinile de mult uitate, iar Leşe... Leşe te duce cu forţa glasului, cu horile lui minunate într-o lume arhaică. Toaca vine ca un semnal al unei alte lumi, uitate, pierdute printre amintiri şi fapte ce par că nu-şi mai au rostul în ziua de azi. Sunetele şi horile par venite din interiorul fiecăruia şi mişcă ceva în fiecare, un resort numit inimă. “Pastoralele” aduc în scenă unele dintre cele mai impresionante variante de “Mioriţa”, atît din România, cît şi din Albania şi Macedonia alese chiar de Grigore Leşe. Spectatorul este invitat să privească “Mioriţa” ca un ritual de iniţiere mistică şi ocupaţională. Majoritatea instrumentelor folosite în spectacol, uneori în forme rudimentare, sînt specifice oieritului. Au glasul vântului, al singurătăţii, al dorului, amintindu-ne de ”sufletul pastoral al folclorului românesc” despre care vorbea Constantin Noica.
Cîntecele dedicate istoriei
“Concert pentru eroi şi morminte” este un spectacol care te lasă fără cuvinte. Poveştile lui sînt relativ recente, vorbesc despre soldaţii ardeleni şi bucovineni de la sfîrşitul secolului XIX. Plecarea în armată putea să dureze pînă la şapte ani, fiind considerată o “trecere”, la fel de importantă ca naşterea, nunta, moartea şi însemna suferinţă, scoaterea din rosturile vieţii, persecuţie, batjocură, amânarea căsătoriilor. Nu de puţine ori, îmbrăcaţi în cămeşa cătunească împodobită cu motive care le aminteau de cele mai sfinte valori ale lor, cătanele nu se mai întorceau acasă niciodată. Repertoriul este format exclusiv din cântece despre război, însingurare, înstrăinare, cătănie, prizonierat şi refugiere.
