x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Marii poeţi nu mor

0
Autor: Luminita Ciobanu 16 Feb 2009 - 00:00

Fostul preşe­dinte al Româ­niei, Ion Iliescu, spune că Gri­gore Vieru "a fost un simbol al mişcării de renaştere naţională".



Un poet şi un simbol, deopotrivă. Aşa îl des­crie în cât­e­va cuvinte pe Grigore Vieru fostul şef al statului, Ion Iliescu. "În cazul marelui dispărut, biografia şi poezia s-au întâlnit într-un singur şi tulburător destin. Nu e deloc întâmplător că viaţa pământească a lui Grigore Vieru s-a oprit după ce se întorcea de la o manifestare consacrată poetului nostru naţional Mihai Eminescu. Pentru Vieru, Eminescu a fost marele român al istoriei, a fost icoană şi sens. Eminescu a fost cel care l-a ajutat să nu fie în exil în propria limbă, a fost drumul dintâi şi cel de pe urmă", spune Ion Iliescu.

FORŢĂ DE SPI­RIT. "Apariţia primelor poezii în România ale lui Grigore Vieru au premers mişcării de renaştere naţio­nală promovată de acesta. Mulţi l-au iubit pe Grigore Vieru, iar unii s-au temut de el, de forţa de spirit pe care fiinţa aceea aparent plă­pândă o emana în chip aproape miraculos. Grigore Vieru a fost un simbol al mişcării de renaştere naţio­nală. De altfel, toate scrierile lui şi ale scriitorilor basarabeni care au creat această mişcare pentru limba română şi scrierea latină au reprezentat un triumf al spiri­tului românesc. Am luat contact pentru prima oară cu poezia lui Vieru la Iaşi, în anii '70, când am aflat că Mircea Radu Iacoban i-a pu­blicat la Editura «Junimea» un volum. Aceasta a fost prima apariţie într-o editură românească, în scriere latină, a poeziei lui Grigore Vieru. Apariţia sa ca poet ne-a surprins, am descoperit un mare poet al limbii române, unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani", adaugă fostul preşedinte al României.

ANIVERSARE. În urmă cu 14 ani, Grigore Vieru a fost aniversat la Palatul Cotroceni. Momentul, emo­ţionant, este povestit cu nostalgie de preşedintele de atunci, Ion Iliescu: "În 1995, la împlinirea vârstei de 60 de ani, l-am sărbătorit pe Grigore Vieru la Cotro­ceni. Am organizat acel emoţionant moment aniversar pentru ca Grigore Vieru să vadă cât de mulţi români îl iubesc, dar şi cu sentimentul că, indiferent de câte aniversări ar avea parte, ele sunt insuficiente pentru a-i răsplăti truda de apostol al cauzei naţionale. Felicit Jurnalul National pentru iniţiativa de a publica această antologie a poeziei lui Grigore Vieru! Aşa ne reamintim un adevăr simplu; marii poeţi nu mor, de fapt, niciodată..."

 

Fiinţă întru poezie

Sufletele noastre au vibrat cu intensitate  la ceea ce am  numit întoarcere la izvoare. În acest fel am  putut  suporta  mai uşor "teroarea" înstrăinării şi a am putut să ne consacrăm cu toată dăruirea Renaşterii din anii 80 ai secolului trecut.

Prin poezia  şi po(i)etica  dominantelor arhetipale, prin organicismul şi "mioritismul" fundamental, prin predispoziţia spre esenţe, ceea ce a stimulat aforisticul,  expresia simplă şi lapidară, spre ludic, care l-a apropiat  de copii şi "copilul universal" crengian (în sensul de care vorbea Călinescu) Grigore Vieru a creat o carte de învăţătură, o carte românească de învăţătură.

Grigore Vieru seamănă, în istoria noastră literară,  cu el însuşi. Este unic, irepetabil, purtând pecetea suferinţei, a dragostei pentru  aproapele şi a bucuriei  de viaţă, pe care a trăit-o cu un preaplin  sufletesc şi cu o candoare de prim venit în lume ieşite din comun.

A fost o Fiinţă întru Poezie. Între El şi Poezie se poate pune un semn de identitate absolut. Cu o înfăţişare isusiacă, fragil, întruchipând Copilul şi Poetul, Copilul-Poet, a purtat o aură de sfinţenie care ne aruncă raze de lumină şi înseninare şi după plecarea sa supărată dintre noi (din cauza murdăriilor şi insinuărilor unor trădători şi impostori).
  • Acad. Mihai Cimpoi

"Grigore Vieru are dimensiunile necesare ale unui poet exponenţial, ale unui poet naţional al zilelor noastre. Folosesc  acest termen în ciuda  faptului că noţiunea este consi­derată "vetustă",  stimulată doar  de complexul  de  inferioritate  a unei culturi mici şi a faptului că ne-ar  stânjeni europenitatea". 

"Acum, când Vieru nu mai este, ne-au rămas poezia şi exemplul său de altruism, generozitate şi curăţenie."
Ion Iliescu
Citeşte mai multe despre:   grigore,   vieru,   grigore vieru

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de