Poetul urcă la cer, lângă Eminescu

Catedrala "Sfân­ta Teodora de la Sihla" s-a dove­dit a fi neîncă­pă­toare pentru toţi cei care au venit să i se în­chine, pentru ultima oară, celui mai mare poet pe care l-a dat pământul basarabean de un secol şi ceva încoace.

Serviciul divin a fost săvârşit de un sobor de preoţi în frunte cu parohul ca­te­dralei, protoiereul Ioan Ciuntu. În cele două zile de suferinţă ale poetului, după tragicul accident rutier, părintele Ciuntu s-a rugat necontenit la Dumnezeu pentru sănătatea lui Grigore Vieru.

LACRIMA. "Când îi citeam Sfântul Maslu, îmi spunea ieri părintele Ciuntu, am observat că dădea din buze şi mişca din sprâncene. Zic, Doamne, se porneşte la viaţă! La sfârşitul rugăciunii, ţineam mâna deasupra creştetului său şi parcă o pu­tere miraculoasă mi-o atrăgea spre obrazul lui. A slobozit o lacrimă, care s-a scurs în palma mea...". Slujba de pomenire a fost transmisă în direct la postul de radio "Vocea Basarabiei"; emisie în direct a avut şi postul de televiziune PRO TV Chişinău. De la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Suceava erau în drum spre Chişi­nău mai multe autocare. Din clipă în clipă, urma să so­sească şi prietenul lui Grigo­re Vieru, poetul Adrian Păunescu.

ORFANI. La ieşirea din sfântul locaş l-am întâlnit pe lăutarul Nicolae Botgros. "O mai mare lovitură neamul nostru n-a suportat, ne-a spus el. A fost cel mai mare poet ro­mân în viaţă. A apropiat cele două maluri de Prut mai mult decât a făcut-o oricare dintre basarabeni. Cu o lună înainte de moarte, visa să facem un spectacol de muzică populară. Vieru, însă, merita să aibă câte un spectacol pe zi - de muzică populară, uşoară, clasică, aşa cum el ştia numai s-o îmbrace în haina firească a versurilor sale. El merita să fie sărbătorit o săptămână la Pala­tul Naţional din Chişi­nău, şi alta - la cel din Bu­cureşti. El a visat ca Basarabia să se unească cu ţara şi cred că acest mare miracol se va împlini vreodată". Tot aici era şi cântăreţul Ştefan Petrache. "Când a murit mama, am înţeles că sunt orfan. Acum am înţeles că sunt orfan încă o dată - de data asta spiritual. Am rămas de două ori orfan", ne-a spus interpretul... Iar compozitorul Ian Raiburg, care a făcut mai multe piese împreună cu Grigore Vieru, a ţinut să ne spună că, fără el, arta noastră rămâne şi ea, într-un fel, orfană.

Astăzi, după sfânta liturghie, Grigore Vieru va porni în ultimul său drum de la Opera Naţională. După un popas la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Gri­gore Vieru va fi înmormântat la Cimitirul din Strada Armenească, lângă poetul Ion Vatamanu şi lângă unul dintre făuritorii Unirii, Anton Crihan. În imediata apropiere a prietenilor săi Doina şi Ion Aldea-Teodorovici şi Nicolae Sulac. Astăzi Grigore Vieru urcă în ceruri, la Eminescu...

•  (text apărut la Chişinău, la 20 ianuarie 2009, în ziarul Timpul)

 

Noi  atacuri golăneşti în presa oficială

După ce cu aproape patru ani în urmă am fost "descoperit" în ziarul lui Iurie Roşca drept "spion român" de către vagabondul politic debutant B. Asarov (numele său adevărat fiind Hristov) - coleg de insinuări politice cu alt vagabond, M. Conţiu, al cărui nume real nu-l cunoaştem, iată că subsemnatul apare din nou în aceeaşi postură de "spion român" în "Moldova suverană - cotidian al şefului de stat, Vladimir Voronin. Noua listă a "spionilor" este modificată. Mai exact, este ajustată de către oficialităţi alegerilor parlamentare care se apropie. Toţi cei incluşi în listă sunt incomozi Pu­terii. Amintesc cititorilor că în acelaşi ziar prezidenţial am fost nu demult inclus într-o altă listă, intitulată "Teroriştii moldovenilor".

Atenţionez pe şeful statului, Vladimir Voronin, la fel Serviciul de Informaţii şi Securitate că, dacă nu vor fi prezentate public probe de spionaj şi terorism şi dacă Curtea Supremă de Justiţie nu va revedea cele două decizii la cererea mea de dare în judecată a celor două publicaţii oficiale, Flux şi Moldova Suverană, voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om.

• Grigore Vieru

P.S. Să-mi îngăduie Flux-ul şi Moldova Suverană să le pun două întrebări:
Cum poţi fi spion al Limbii strămoşilor tăi, al Istoriei Neamului tău, al propriilor suferinţe?!
Oare să existe în această, sclipuită din dai, Boje, republică nişte secrete care ar putea să-i intereseze pe spioni?
G.V.

•  (Literatura şi Arta, joi, 15 ianuarie 2009)