Mineriada văzută de la Londra

Chitaristul Florin Ochescu a cântat cu Holograf la începutul anilor '90, după plecarea din trupă a lui Nuţu Olteanu.

Ochescu a intrat în Holograf în aprilie 1990, chiar la propunerea lui Nuţu Olteanu. "Primul lucru care s-a făcut a fost să se repete pentru mine, să învăţ piesele. Trupa a fost foarte bine primită după 1990. Ne aşteptam să fie probleme din cauza schimbării chitaristului. Nuţu Olteanu era un tip destul de emblematic pentru ei, cântaseră atâţia ani împreună şi ar fi fost un handicap. Orice schimbare creează nedumerire la început, dar n-au fost probleme, pentru că trupa avea nume şi era bine primită. Atâta doar că lucrurile, în anii 1990, se reaşezau din toate punctele de vedere. Şi din punct de vedere organizatoric începuseră să fie unele schimbări. Mentalitatea se schimba, modul de lucru, lucrurile deveneau private, câteodată ne-am organizat şi singuri spectacolele", ne povesteşte chitaristul.

Abia venit la Holograf, Florin Ochescu a însoţit trupa la Londra pentru un proiect de înregistrări care trebuia să aşeze formaţia în lumina reflectoarelor de pe scena muzicală internaţională. "Înregistrarea albumului la Londra a fost o ocazie generată de o cunoştinţă de-a lui Edi Petroşel, care ne-a sponsorizat deplasarea şi înregistrarea în primavara lui 1990, prin iunie. Am înregistrat două piese la Londra, una dintre ele fiind «Umbre pe cer», care avea o versiune în engleză ce se numea «World full of lies». Înregistrarea a fost însoţită şi de o acţiune de publicitate pe BBC şi urma să aibă un traseu eventual pentru un disc sau pentru nişte concerte acolo, dar, din cauza nenorocirii care s-a întâmplat şi care a fost foarte mediatizată, cu mineriada, lucrurile au luat o întorsătură nefavorabilă. Mesajul uneia dintre piese era «La revedere, comunism» şi, când colo, ăştia spuneau «Nu vedeţi că se întoarce comunismul la voi?» şi în momentul acela ne-am pierdut obiectul acţiunii. Am renunţat din cauza climatului nefavorabil, din cauza publicităţii negative care s-a făcut pe televiziuni vizavi de evenimentele politice de atunci. Dar, din toată chestia asta, am rămas cu o experienţă foarte bogată vizavi şi de înregistrări şi nişte legături pe care ni le-am făcut cu redactorii de la revista Metal Hammer. Plus că am cunoscut o grămadă de oameni importanţi din branşă", îşi aminteşte Florin Ochescu.

"Piesele s-au difuzat odată, pe de o parte şi cu clipul publicitar, pentru că am filmat un clip publicitar care cuprindea interviuri cu fiecare dintre noi şi secvenţe din timpul înregistrării, din studio. A fost o săptămână în care s-a difuzat şi s-a pompat chestia asta. Din păcate, noi ne-am descurajat din cauza atmosferei create de publicitatea politică din ţară şi n-am insistat. Ne-am dat seama pe urmă că am greşit, pentru că am avut foarte multe oferte de a continua activitatea acolo şi chiar să cântăm la Marquee, un club din Londra în care au cântat toate trupele mari engleze şi unde foarte multe trupe s-au lansat", spune fostul membru al Holograf.

Perioada 1990 - 1993, timp în care Florin Ochescu a cântat la Holograf, a fost plină de turnee, şi în ţară, şi în străinătate, ne spune chitaristul. "Am fost şi în Olanda împreună, vreo doi ani la rând. 1993 s-a finalizat cu apariţia discului, ultimul vinil al formaţiei, «Banii vorbesc». A fost primit bine. Condiţiile tehnice au fost încă primitive. A fost imprimat la Electrecord, în nişte condiţii destul de grele raportat la ce se poate face acum şi am fost nevoiţi să facem nişte artificii, care, până la urmă, nu s-au dovedit benefice sound-ului, adică n-a fost foarte fericită masterizarea. Din cauza aparaturii n-am putut să facem un sunet foarte bun al discului, per total. Piesele au fost, însă, foarte bune, şi au fost primite foarte bine. După asta, a trebuit să plec, din motive personale, din trupă."

STIL
"Tenta în general a discului de atunci, «Banii vorbesc», a fost un pic diferită şi faţă de ceea ce au făcut ei înainte, şi de ceea ce au făcut după, adică a fost mai puţin, să zic, comercial", crede Ochescu. "Poate şi starea de spirit a creat treaba asta, dar şi eu am dorit o tentă mai rock faţă de pop-rock-ul pe care ei l-au abordat întotdeauna. Nu ştiu dacă a fost pe placul lor, dar a fost o perioadă destul de tulbure în România şi cred că discul a reflectat foarte bine starea de spirit, şi prin muzică, şi prin texte, a anilor. Este diferit şi prin amprenta psihologică pe care au creat-o anii aceia asupra fiecăruia dintre noi şi prin tenta muzicală un pic mai agresivă, un pic mai rock faţă de ce fac ei şi făceau în mod obişnuit. Ei s-au reîntors, uşor, uşor, către un stil mai soft şi mai comercial, lucru care le-a folosit foarte tare, vizavi de audienţă şi de vănzările de discuri", spune chitaristul.