x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Cu tupeu!

07 Ian 2008   •   00:00

"Se comporta ca un maestru, ca un geniu!" Această caracterizare ii aparţine fostului director al Casei de Cultură a Studenţilor, Laurenţiu Toma.

"Se comporta ca un maestru, ca un geniu!" Această caracterizare ii aparţine fostului director al Casei de Cultură a Studenţilor, Laurenţiu Toma.

Dacă pianul era dezacordat sau dacă nu era şters de parf, Oanţă tuna şi fulgera! "Ne punea şi pe mine, şi pe femeia de serviciu la respect in egală măsură. Nu conta că eu eram director", işi aminteşte Laurenţiu Toma.

Era un tip dificil, care incerca să supravieţuiască intr-un sistem patronat de comunişti. "Mihalea n-a căntat nimic patriotic - subliniază fostul director. Odată l-am salvat, spunăndu-le tovarăşilor că nu se poate ca un grup de stradă să cănte despre partid! Cum să pui cuvăntul «partid» in gura unor asemenea căntăreţi?!"

Â

PE CIRCUIT. In ciuda felului său de a fi liber şi fără prejudecăţi, Oanţă era foarte iubit de "tovarăşa". "De Revelion, banda cu Song-ul nu se mai trimitea in depozitul Televiziunii. Tovarăşei Elena Ceauşescu ii căşuna, pe la ora două noaptea, că vrea Song. Oamenii n-aveau incotro şi, pe circuitul intern, se difuza mereu muzica grupului coral! Această femeie incultă il iubea pe Mihalea", spune Toma.

Deşi avea o limbă ascuţită cu care ii inţepa pe mulţi tovarăşi, Mihalea a supravieţuit ca angajat al statului. Poate şi cu puţin noroc!

Era un foarte bun organizator şi dotat corespunzător cu tupeu: "Pătrundea oriunde cu tupeul său. La un concert din Sala Radio, după aplauze a spus: «Noi venim din Coliba Unchiului Tom!» Ani in şir m-a obsedat această sintagmă. La un moment dat am vrut să-mi fac şi o fundaţie care să poarte acest nume. Voiam să iau de la bogaţi să dau la săraci...", incheie "Unchiul Tom".                                                                Â

 

Era veşnic nemulţumit

Fost activist al partidului comunist romăn, Olivia Clătici, nu l-a uitat pe Ioan Luchian Mihalea. Iată ce scrie in cartea sa "Opţiuni politice, experienţe politice": "La Casa Studenţilor şi-a inceput drumul spre consacrare formaţia Holograf, nu mai vorbesc de corul Song, condus de Ioan Luchian Mihalea, veşnic nemulţumit pentru condiţiile de lucru, dar mereu prezent in viaţa culturală studenţească şi naţională". Nota bene!

 

Plăcintă de brănză şi o damigeană cu vin

După ce a terminat Conservatorul, Mihalea a fost repartizat in comuna Scănteia ca profesor. Cum a fost transferat in Bucureşti? Cu ajutorul unei Dacii albe, al unui şofer imbrăcat in haină de piele şi al unui tovarăş foarte important de la "Centru". Un scenariu demn de filme SF cu agenţi străini. "Ii era foarte greu să facă naveta, repeta la «Preoteasa», incepuse colaborarea şi cu Teatrul Bulandra - spune Laurenţiu Toma. Conducerea superioară de partid a decis să-l aducă pe Ioan Luchian Mihalea in Bucureşti. Am primit transferul lui şi m-am dus la Scănteia să-l cer tovarăşilor de acolo. Eram după un chef, cam mahmur. Samuilă, şoferul, avea o geacă de piele. Ajungem la Inspectorat: eu cobor din maşină, Samuilă se dă jos şi-mi deschide uşa. Aşa plănuisem, ca să impresionăm. Tovarăşii din Scănteia ne-au pregătit plăcintă cu brănză şi o damigeană cu vin. Credeau că suntem de la «Centru»! Singura maşină de scris era la primărie. Samuilă a bătut la maşină toate actele, cu multe plecăciuni... Şi problema s-a rezolvat imediat, deşi era foarte greu să aduci pe cineva in Capitală. Dar Ioan Luchian Mihalea a fost transferat la Bucureşti!"Â

 

Suspect de cancer la gat

Oanţă avea mare grijă de fetele lui din Song. Erau mulţi băieţi din organizaţiile tinere de partid care voiau să prindă căte o "bucăţică" in fiecare seară. "Oanţă a avut nişte conflicte cu ei. La un pahar cu whisky prindeau curaj şi cereau gagici. Il supărau foarte mult lucrurile astea. Avea tot timpul o teamă. Credea că toată lumea este impotriva sa şi că trebuie mereu să se lupte. A avut odată probleme cu gătul... A fost internat pe la Panduri. Era suspect de cancer. A făcut o pauză vocală. Era speriat. Nu putea concepe să fie redus la tăcere. Dumnezeu l-a ajutat şi a trecut cu bine", povesteşte Laurenţiu Toma.

×
Subiecte în articol: mihalea