x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Irina Loghin Dulce doină

Dulce doină

de Luminita Ciobanu    |    12 Mai 2008   •   00:00
Dulce doină

În momentele de “respiro”, Irina Loghin mergea la teatru. De cele mai multe ori o însoţea Ileana Sărăroiu.

Îndrăgita solistă ne-a mărturisit că adora să meargă la teatru alături de Ileana Sărăroiu. “Era ca o terapie pentru mine, nu numai prietenă şi colegă. În momentul în care mă trezeam cu un disconfort, puneam mîna pe telefon şi o sunam pe Ileana. În 10 minute eram alta. Mergeam împreună la piese de teatru, iar Ileana rîdea atît de tare, încît la «Gaiţele» ne-au dat afară din sală...”, povesteşte cu nostalgie interpreta. Erau nelipsite şi de la spectacolele în care pe scenă se afla şi Florin Piersic.

Inspiraţie. Prezenţa Irinei în sală îl determina pe marele actor să-şi joace rolul într-un mod cu totul special, după cum mărturiseşte chiar domnia sa: “Eram actor. Într-o zi am văzut-o şi am auzit-o pe scenă, într-un parc, pe o femeie care mi-a luat respiraţia. Cîntecul ei, vocea puternică şi tulburătoare m-au aruncat pentru cîteva minute înapoi cu aproape 20 de ani, în raiul copilăriei... Am întrebat cine este ţăranca asta româncă?! Mi s-a răspuns: Irina Loghin... Anii au trecut. O ascultam, o vedeam la televizor pe românca mea. Într-o seară, un coleg, un prieten, îl numesc Costel Constantin, mi-a spus că este în sală... Cred c-am jucat ca niciodată! Doream s-o impresionez, să vadă şi ea că nici eu nu sînt de colo... A fost şi va rămîne pentru mine dulcea doină a tinereţii. Mi-a pus o pană la aripi... Irina, îţi mulţumesc!”.

Este de neegalat

Despre Irina Loghin, ca de altfel despre orice mare artist, nu este uşor să vorbeşti, recunoaşte Teodor Isaru, redactor muzical la Radio România Actualităţi. “Oare există român care să nu fi tresărit la minunatele creaţii dedicate mamei?”, se întreabă retoric Teodor Isaru. “Cu un glas frumos timbrat, o putere de a transmite prin vocea sa caldă mesajul textului poetic, Irina Loghin a reuşit să pătrundă sufletul ascultătorului. E de neegalat interpretarea dată piesei «Mi-ai dat, mamă, cîntecul», precum şi imaginile cu mama Irinei, păstrate de Televiziunea Română”, spune Teodor Isaru.

Cîntece despre dorul de mamă

“Nu trebuie să uităm că interpreta Irina Loghin a venit cu aceste cîntece pentru mamă într-o perioadă cînd creaţia populară românească ocupa un loc de cinste în programele de radio şi de televiziune, precum şi în tirajele de discuri ale Electrecord”, spune Teodor Isaru. În acea vreme, pentru a înregistra un cîntec “îţi trebuia viza unor specialişti, adevăraţi oameni de cultură”. În acest context Irina Loghin a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi artişti. “Au existat în primii ani de la debut nenumărate persoane care au i-au fost de mare ajutor. Şi, desigur, Irina Loghin nu poate uita contribuţia în lansarea sa a unui mare muzician – George Vancu. Toate piesele care au marcat debutul artistic şi cîntecele din următorii ani poartă stilul orchestral al lui George Vancu. Acesta a intuit încă de la început, de-atunci, de la primele înregistrări, talentul şi valoarea unui interpret căruia îi era sortit să ajungă printre cei mai cunoscuţi solişti. Irina Loghin avea să devină o artistă cu o popularitate greu de egalat, o voce ce a ocupat, poate ca nimeni alta, primele locuri în nenumărate topuri muzicale”, povesteşte Teodor Isaru.

Scoase la lumină

“Există adevărate bijuterii folclorice în reperoriul Irinei Loghin. Mulţi n-au avut posibilitatea să le asculte. Sute şi sute de versiuni Radio sau Electrecord sînt păstrate în fonotecile acestor instituţii. Sînt nenumăraţi admiratorii săi care îşi doresc aceste înregistrări. Editarea lor pe un compact disc, cum este cel scos de Jurnalul Naţional, este desigur un lucru bun şi un exemplu pentru cei care nu ştiu că ele există sau au uitat că există”, spune Teodor Isaru. (Ionuţ Răduică)

 

×