Preţuirea publicului spectator şi numeroasele buchete de flori primite au stîrnit gelozia Elenei Ceauşescu.
Preţuirea publicului spectator şi numeroasele buchete de flori primite au stîrnit gelozia Elenei Ceauşescu.După petrecerile de revelion de gradul 0, de la care nu putea lipsi, ascensiunea Irinei Loghin a fost oprită. “15 revelioane, unul după altul, le-am petrecut la familia Ceauşescu. Dacă simţeam că nu sînt agreată de familia Ceauşescu, nu mă mai duceam. Dar era ordin: «Veniţi la revelion», cu toate că, an după an, simţeai nevoie să stai în familie… Şi mergeam. Era ordin, ce să fac?! La un moment dat, pe la începutul anilor ’80, am avut un spectacol la Neptun. Un spectacol de succes, unde primisem o cantitate impresionantă de flori, încît aş fi încărcat o furgonetă. Întîmplarea a fost ca, la ieşirea din spectacol, să treacă pe acolo Elena Ceauşescu. A rămas şocată şi l-a întrebat pe un securist de-al ei ce reprezită atîtea flori. A fost geloasă, la nebunie, pe succesul meu… Cînd am susţinut un spectacol la pădurea Băneasa, acest securist m-a atenţionat: «Fiţi atentă, că vă paşte un mare necaz… Să nu spuneţi nimănui, că mă distrugeţi! Rugaţi-i pe cei de la Radio şi de la Televiziune să nu vă mai dea o perioadă!»
Ordin. La o lună de la această discuţie am avut un spectacol cu Orchestra Doina Moldovei, la Vaslui. Cînd am coborît din maşină, şeful Miliţiei de acolo mi-a spus: «Tovarăşa Loghin, vă rog să părăsiţi locul. Nu aveţi voie în spectacol!», deşi lumea aştepta, sala era arhiplină… Aşa a început interdicţia mea… Încercam să mai scap, la cîte un spectacol, la Timişoara, la Cluj, dar nu mă primeau. Redactorii de la Televiziune se fereau de mine pe stradă, parcă aş fi fost ciumată. M-am ocupat mai mult de copii… Tata a murit cu dorul şi focul de Irina Loghin…”
Cîntece de petrecere, de pahar!
“Am cîntat şi la nunţi. Aici trebuie să oferi un program cît mai variat, să mulţumeşti oamenii… Prima oară mi-a fost greu... Erau condiţiile care erau… Nu era uşor: stat în picioare, praf, fum… Dar mi-am dat seama că aşa puteam cîştiga, mai ales că salariul era mic... Baza noastră era să ieşim pe stradă fără fire duse la ciorapi sau îmbrăcate ceva mai aparte... Lăutarii cîntau melodii cum a fost Codin, cum a fost Magdalena... Şi, atunci, le învăţam şi noi... Pentru că îţi era ruşine, trebuia să justifici suma de bani pe care o primeai. Apoi am făcut o casetă, în casă, pentru că mi se cereau aceste melodii. Dacă am cîntat, am cîntat melodiile acestea, cu texte mai uşoare, mai comerciale. Dar niciodată n-am cîntat melodii sexy sau porno, cum s-a spus… Pe caseta aceea erau şi melodii lăutăreşti, nu doar cele pe care le cîntam la spectacole. Şi cred că de la acea casetă a plecat totul… În plus, melodiile acestea le cîntau şi alţi interpreţi, nu numai eu… Şi, ca să o spun pe cea dreaptă, chiar ei, cei mari, mi le cereau pe la recepţii… Apoi, s-a spus că m-aş fi îndepărtat de la folclor… Cum aş fi putut cînta aşa, cum s-a spus, la o nuntă unde vin şi mame cu copii? Ceea ce s-a spus a fost o aberaţie. Sînt mîndră de melodiile de folclor autentic pe care le-am adus!”, exclamă Irina Loghin.