x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Iris După incendiu, noroc cu Sărbu

După incendiu, noroc cu Sărbu

08 Oct 2007   •   00:00

Cristi işi aminteşte cum instalaţia de sunet a formaţiei Iris a ars in totalitate, la 29 august 1990.


Â

Cristi işi aminteşte cum instalaţia de sunet a formaţiei Iris a ars in totalitate, la 29 august 1990.

Vorbind despre concerte mari şi mici, Minculescu spune: "După starea de magnitudine pe care ţi-o dă un mare concert intrăm in circuitul obişnuit, oraşele mici, foarte mici. Acolo uneori trebuie să faci compromis la instalaţia de sunet, că altfel nu ajungi in oraşele alea şi acolo căştigi, unde te duci prima oară, căştigi oraşul şi atunci trebuie să inchizi ochii la instalaţie. Care nu e ca la aeroport, nu te auzi sută la sută, te auzi şi tu 65%-70% cum trebuie, dar nu deranjant pentru public. Am avut instalaţia aia care a ars in august 1990 şi ăla a fost un… Dar hai să-ţi spun istoria: la un moment dat, opream din gajul pe care-l primeam, opream jumătate pentru instalaţia de sunet. S-a rezolvat, am avut instalaţie, incepusem să avem şi un fel de echipă tehnică din doi băieţi, şi cu instalaţia căntam la mare. Pe 29 august 1990 a luat foc discoteca Tiffany, care avea perete comun cu scena unde căntam noi şi a ars tot. A fost un scurtcircuit… Era Tinu Sebeşan acolo, dădea muzica şi se ocupa de discotecă. A ars tot - videoplayere, magnetofon, casetofon, tot. Incinta lor avea perete comun cu incinta noastră şi a ars şi de la noi tot. Pierderea a fost imensă pentru noi, dar atunci ne-a ajutat Costică Moroşanu, ne-a dat un amplificator, foarte bun (pe care au căntat Roşu şi Negru, Progresiv TM), fără bani. Apoi am avut noroc cu Dan Alex Sărbu, care avea instalaţia lui, il ştiam de cănd mergeam la turnee…

Talent. A fost băiat deştept cum e şi acum, avea instalaţia lui. Plus că nu cănta rău deloc, iar in turneu ne mai spunea nouă: «Băi ce mişto, ce aş vrea să fiu şi eu cu voi», şi noi ii spuneam: «Băi e greu, nu e momentul, e nu ştiu ce». Apoi treaba s-a legat… asta a fost norocul lui, cum i-am spus a şi venit cu instalaţia lui cu tot şi aşa am putut pleca in Italia, patru veri la rănd datorită lui.

Cunoştea pe cineva acolo şi cu el am făcut Italia, in iunie, iulie, august in fiecare vară, din 1991 pănă in 1994, in aceleaşi locuri. El a rămas in Italia, s-a insurat acolo, cu instalaţia nu ştiu ce a făcut..., dar ne-a ajutat! Talentat, «Iris nu pleca» e a lui, a venit la mine acasă: «Cristache, am o piesă!»...

Numai că a rămas in Italia, căntă şi acum şi arată şi foarte bine pe scenă, zici că e teuton din ăla nordic cu părul mare!! Ce mai, a fost foarte important in acei ani ’91-’94…"

Â

"După starea de magnitudine pe care ţi-o dă un mare concert intrăm in circuitul obişnuit, oraşele mici, foarte mici. Acolo uneori trebuie să faci compromis la instalaţia de sunet, că altfel nu ajungi in oraşele alea şi acolo căştigi, unde te duci prima oară, căştigi oraşul şi atunci trebuie să inchizi ochii la instalaţie"

Cristi Minculescu

×
Subiecte în articol: instalatia iris 8 octombrie 2007