Ştim că de la Elvis sau Cliff Richard incoace "tonul" in muzică l-au dat americanii şi britanicii. Rareori se intămplă ca cineva din afara "perimetrului" să izbutească afirmarea şi să se impună pe piaţa americană sau britanică.
Ştim că de la Elvis sau Cliff Richard incoace "tonul" in muzică l-au dat americanii şi britanicii. Rareori se intămplă ca cineva din afara "perimetrului" să izbutească afirmarea şi să se impună pe piaţa americană sau britanică. Inarmat cu o tenacitate ieşită din comun, spaniolul Iglesias a reuşit acest lucru, ajungănd unul dintre cei mai populari interpreţi de pe mapamond. Albumele lui nu sunt făcute pentru un continent sau altul, ci pentru tot globul. La inceput, Julio cănta doar in spaniolă, acum căntă in toate limbile pămăntului: chineză, portugheză, italiană, filipineză etc. Debutul a fost ca o avalanşă, in doi ani a inregistrat paisprezece albume, un record incredibil. Şi ăsta a fost doar inceputul, provocarea a continuat, ştacheta era ridicată din ce in ce mai sus şi Julio era sortit s-o depăşească. A pătruns cu forţa in lumea anglo-saxonă şi in nordul continentului american, latin fiind, nu i-a fost uşor să cănte in engleză, dar a făcut-o, şi a reuşit, a trebuit să reuşească. Şi finalmente a căştigat uriaşa piaţă americană, cum nimeni nu mai reuşise s-o facă vreodată. Televiziunea americană il numea "Sinatra in versiune spaniolă". Un alt comentariu a fost "Sinatra va cănta in curănd in spaniolă şi invaţă repede, pentru că ştie că Iglesias va cănta in engleză", in timp ce "New York Times" a scris cum in vocea lui Iglesias se simte o calitate şi o acurateţe ieşite din comun. "Nu vreau decăt să fiu iubit", a spus el. Şi milioane de oameni din lumea intreagă i-au indeplinit dorinţa.