O lecţie, o muzică, un stil!

Laura Stoica Band. A fost un alt vis împlinit al Laurei, alături de acela de a deveni o interpretă preţuită de public.

Laura Stoica Band. A fost un alt vis împlinit al Laurei, alături de acela de a deveni o interpretă preţuită de public.


Excelent compozitor şi aranjor care domină de mai bine de 18 ani clasamentul "clăparilor" din România, Vlady Cnejevici îşi aminteşte cu bucurie de momentul în care a cunoscut-o pe Laura Stoica. "Am întâlnit-o în 1990 la Sibiu, în Piaţă, unde eu cântam cu formaţia Compact. Laura venise cu Florin Ionescu, el fiind baterist la formaţia Roşu şi Negru, pe atunci. În ‘92 ne-am reîntâlnit. Ea era deja cunoscută cu piesa «Un actor grăbit». M-a abordat pe mine şi pe Mugurel Vrabete să facem parte dintr-o formaţie care avea să se numească Laura Stoica Band", ne destăinuie Vlady.
Propunerea a fost acceptată iar în acest mod Laura Stoica avea să-şi constitue propria formaţie: Laura Stoica Band. "Repetiţiile le aveam în acelaşi loc unde repetam şi cu formaţia Compact, astfel că ne-a fost foarte uşor să colaborăm. Cântam pop-rock. Am început să facem repertoriul nostru. Să compunem. Toată lumea compunea. Nana (soţia lui Vlady – n.n.) a făcut texte la piesele mele. Laura a făcut de asemenea texte. Eram un supergrup. Eu eram de la Compact, Mugurel Vrabete era de la Holograf, Eugen Mihăescu era de la Crypton, iar Florin Ionescu, pe atunci soţul Laurei, cânta cu Direcţia 5. După câţiva ani drumurile noastre s-au despărţit pentru că noi n-am mai putut să facem faţă fiind în alte formaţii. Dar Laura a ştiut să-şi adune lângă ea oameni valoroşi şi să cânte mai departe. Noi am fost foarte bucuroşi pentru ea mai ales că despărţirea noastră a fost amiabilă", adaugă Vlady.
Laura, alături de "Band", şi-a impus astfel propriul stil. Participarea la diferite festivaluri nu a trecut neobservată. Premii, ropote de aplauze, biss-uri. Asta se întâmpla la fiecare concert. "Cântecele ei săreau din schema ştiută. Era un fel de Gianna Nannini a României", mai spune Vlady Cnejevici care, împreună cu formaţia Pacifica a participat la prima ediţie a Festivalului Laura Stoica, organizată de fratele interpretei. "Prin acest festival Laura va dăinui veşnic. Piesele ea le-a lansat şi au rămas în memoria publicului", mai adaugă Vlady.


FORŢĂ. Nana Cnejevici şi Laura Stoica s-au întâlnit prima oară, după revoluţie, la festivalul de la Mamaia. Nu bănuiau pe atunci că în timp vor contura o frumoasă prietenie, că vor scrie, cot la cot, versuri care, alături de muzica potrivită, vor deveni hit-uri. "Laura era modernă, deosebită, avea forţă – completează Nana Cnejevici. Putea să facă faţă oriunde, în orice context, internaţional. Cânta româneşte dar suna internaţional. Ne-am întâlnit la Mamaia. Eu eram cu Songul iar seara, după spectacol, ne adunam cu toţii pe terasă la Radio Vacanţa. Cum era pe atunci. Bucurie, muzică, după festival. Apoi ne-am reîntâlnit la crearea Band-ului. Ea a fost mult timp plecată şi în America. A fost o vreme când s-a ocupat mai mult de teatru, însă în ultima perioadă revenise la dragostea ei dintâi, muzica. Înflorise. Laura a fost alături de noi când am făcut tot felul de demonstraţii pentru Teo Peter. Eu, Laura şi Andrei Partoş eram acolo, în primul rând. Ultima oară când ne-am întâlnit în faţa sediului Guvernului ea era foarte bucuroasă. Mi-a spus că este însărcinată" mai adaugă Nana.
"Laura era şi puternică şi fragilă. În acelaşi timp. A fost primul personaj feminin din România care a avut trupă şi prima rockeriţă adevărată, după revoluţie", mai spune Nana Cnejevici, făcând totodată precizarea că ea este autoarea mai multor texte ale pieselor Laurei Stoica. "«Uită» este cea mai cunoscută dintre ele. Era piesa de divorţ. Tocmai ce se despărţise de Florin Ionescu şi am scris-o special pentru ea. Iar ea a simţit-o. A cântat-o apoi în fiecare concert al ei. A obţinut şi un premiu, la Mamaia", încheie Nana Cnejevici.


"Laura era şi puternică şi fragilă. În acelaşi timp.  A fost primul personaj feminin din România care a avut trupă şi prima rockeriţă adevărată, după revoluţie"
Nana Cnejevici

Destin

Muzicianu Teo Boar (de la formaţia Pacifica) a cunoscut-o pe Laura la studioul lui Bogdan Cristinoiu, în 1990. "Bogdan Cristinoiu îi compusese piesa «Un actor grăbit» şi era încântat de vocea ei. Cine e fata?, am întrebat. Iar Bogdan mi-a răspuns: Laura Stoica. O fată din Târgovişte. Atunci am cunoscut-o. A venit la studio în toate cele 10 zile cât am stat atunci, cu formaţia, să imprimăm discul. Am constatat că Laura era o fată modestă, comunicativă... Ulterior ne-am întâlnit în turnee. A venit la Arad, la festivaluri, am colaborat. A venit cu trupă sau singură. Iar ultimul videoclip l-a filmat la Arad. Eram şi noi, imprimam. Am condus-o în studio. Vreo 4 zile a stat la Arad. Ne-am întâlnit la începutul ca-rierei ei şi la final. Laura a fost o voce deosebită în peisajul românesc. O forţă, vitalitate, sociabilă, comunicativă. Avea un spirit de rock în ea, care dinamiza. Avea un spirit mai mult rock decât de solistă de muzică uşoară tradiţională, cum erau la noi. Ştia să trăiască clipa şi la bine şi la rău", încheie Teo Boar.