Apărut în 2004, albumul “Dear Heather” are toate datele unui cîntec de lebădă... dar nu va fi să fie aşa!
Apărut în 2004, albumul “Dear Heather” are toate datele unui cîntec de lebădă... dar nu va fi să fie aşa!
Ira B. Nadel îşi încheie biografia dedicată lui Leonard
Cohen pe un ton de cordială fraternizare cu personajul ale cărui nevroze le-a
pus în evidenţă în cele mai mici amănunte: “În ciuda disperării neîntrerupte,
Leonard Cohen a dus o viaţă de iubiri dezlănţuite, liber în mare parte de
obligaţii şi responsabilităţi. O viaţă susţinută de credinţă şi măcinată de
depresii”. Perfect adevărat, completează Mircea Mihăieş, “numai că, între
plusurile şi minusurile vizibile cu ochiul liber, se întinde spaţiul misterios
al creaţiei. În cele din urmă, el dă măsura vieţii artistului, şi nu erorile
existenţei cotidiene sau inconsecvenţele din planul biografiei...
COHEN LIVE.
Succesul financiar colosal asigurat de “The Future” îl eliberează de presiuni,
de obligaţii şi servituţi... Chiar dacă vreme de cîţiva ani nu compune aproape
nimic, în 1994 se ocupă de editarea unui album din concert, “Cohen Live”. Avea
să fie un fel de bilanţ al deceniilor de căutări, realizări şi triumfuri: “E
vorba despre nişte vechi cîntece pe care am încercat să le pun în pas cu moda.
Vocea s-a îngroşat, după cinzeci de mii de ţigări”, avea să comenteze artistul.
Tot atunci, un grup de vechi prieteni (Joan Baez, Judy Collins, Allen Ginsberg,
Kris Kristofferson, Phil Spector etc) îi dedică o carte-album, “Take This Waltz”,
în care scriu despre el ca despre unul dintre numele mari ale istoriei artei
contemporane.
I’M YOUR FAN.
Dintr-o similară devoţiune au ieşit şi două culegeri de cîntece ale sale,
interpretate de personalităţi precum Billy Joel, Bono, Sting, Elton John, Peter
Gabriel, Don Henley, Willie Nelson, Aaron Neville. Titlurile sînt ele însele
pline de sugestii: “Tower
Of Song” şi “I’m Your Fan”...
“Dear Heather”, album pe care Leonard Cohen şi-a propus să-l lanseze în preajma
împlinirii a 70 de ani, are toate datele unui cîntec de lebădă...
New Songs
În 1996 devine călugăr cu acte în regulă, luîndu-şi numele “Jikan”, adică “Tăcutul”. Situaţie paradoxală, pentru că viaţa îl obligă să vorbească mai mult ca oricînd în situaţii publice. I se decernează premii, participă la sărbătorirea unor prieteni, devine referinţă culturală curentă în nenumărate cărţi şi filme, oferă şi acceptă premii. Dar, mai presus de orice, continuă să compună. Cu o viteză însă mai mică faţă de anii trecuţi, cu o lentoare care în alte condiţii ar fi exasperantă. Evaporarea treptată a energiei îşi spune cuvîntul într-un mod paradoxal: micşorarea cantităţii nu implică şi o similară diminuare a calităţii. Albumul din 2001, “The New Songs”, beneficiază de ajutorul lui Sharon Robinson, coautoare a pieselor şi partener de interpretare. Singura notă distinctivă e împingerea, aproape pe plan de egalitate, a lui Sharon Robinson, căreia i s-au alocat suficiente părţi recitative pentru a găsi motivaţia prezenţei sale pe copertă.