Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adept al religiei Zen din 1970 şi călugăr budist din 1996, Cohen a fost botezat Jikan (“Tăcutul”).
Adept al religiei Zen din 1970 şi călugăr budist din 1996, Cohen a fost botezat Jikan (“Tăcutul”).
Potrivit ziarului canadian Montreal Mirror, Leonard Cohen,
ras în cap şi purtînd o rasă de culoare neagră, a fost hirotonisit oficial călugăr
budist la 9 august 1996, la “Mount Baldy Zen Center”, în Munţii San Gabriel, la
65 km depărtare de Los Angeles. El a fost botezat potrivit preceptelor Dharma
cu numele Jikan (“Tăcutul”). Retras în cadrul Centrului în 1994, el a petrecut
acolo o perioadă de cinci ani. Locaşul era un loc de reculegere pentru membrii
comunităţii Joshu Sasaki Roshi Rinzai Zen. Leonard a amintit deseori despre
mentorul său spiritual, Joshu Sasaki, un călugăr de 92 de ani din Japonia,
cunoscut pentru viaţa austeră pe care o ducea, potrivit perceptelor Rinzai Zen.
Prietenia lor dura din 1973, Cohen fiind adesea bucătarul, şoferul sau prietenul
de pahar al celui cu care obişnuia să schimbe doar cîteva cuvinte.
UNIVERS SF.
Camera lui Leonard, o chilie de cîţiva metri pătraţi, uimea prin modestie. În
faţa intrării, un preş de culoare neagră îi întîmpina pe puţinii vizitatori. În
interior se aflau un pat simplu, o oglindă micuţă şi un tablou ce înfăţişa cîţiva
căţei jucăuşi deasupra căruia era inscripţionată urarea “Toţi prietenii sînt
bineveniţi!”. Pe un scrin foarte simplu se găsea un menorah, un sfeşnic cu şapte
braţe folosit în templele din Ierusalim. Cohen descria locul respectiv ca pe “călătorie”,
spunînd că acela care intra pătrundea într-un univers SF ce părea fără început şi
fără sfîrşit. Rasa sa de culoare neagră era atîrnată într-un cuier cu ace de
siguranţă. Noaptea, el obişnuia să-şi conducă puţinii vizitatori pe un drum
abrupt, printre pini înalţi, spre o cameră goală, unde le indica poziţia în
care trebuiau să doarmă. Cea mai importantă parte a corpului, unde se aflau
picioarele, trebuia acoperită, restul trupului putînd rămîne dezvelit.
RITUAL NOCTURN.
Musafirii puteau observa, în sezonul hibernal, în întunericul nopţii, peste 30
de călugări îmbrăcaţi în negru aflaţi la sfîrşitul “retragerii de iarnă” sau “rohatsu”.
Ei stăteau nemişcaţi, în poziţie de drepţi, timp de şapte zile neîntrerupt, la
fiecare 40 de minute fiindu-le permisă abandonarea poziţiei “Zazen” pentru
necesităţi fiziologice în pădurea din apropiere. Dar mulţi foloseau chiar şi
aceste pauze pentru a medita neîntrerupt, înconjurînd tăcuţi, în şir indian, un
pin înalt aflat în mijlocul pădurii. La ora 2:00 noaptea, erau rostite “incantaţiile
de dimineaţă”, cînd timp de o jumătate de oră, în bătaia ritmată a robelor,
recitau pe de rost, în limba japoneză, cele 24 de pagini ale Cărţii Sfinte.
EXPERIENŢA.
Sasaki s-a numărat printre punctele de reper ale vieţii lui Cohen, alături de
fiul lui, Adam, şi de fiica sa, Lorca. El nu a ezitat să-l însoţească pe călugărul
japonez în călătoriile sale în centrele Zen din întreaga lume. În fiecare lună,
Leonard se “autopedepseşte” printr-o izolare totală, timp de o săptămînă, 24 de
ore pe zi, şi nu face nimic altceva decît să mediteze în poziţia Zazen. Cînd se
afla la Centrul Zen, Cohen îşi petrecea restul timpului curăţînd zăpada, măturînd
podelele sau muncind în bucătărie. Ulterior, el se lăuda deseori cu diplomele
de calificare în meserii precum cea de chelner, taxator de autobuz sau bucătar,
obţinute în urma experienţei acumulate la Centru. Muzicianul recunoaşte că
ritualurile erau destinate să-i sperie pe practicanţi. Dar el e convins că aceştia
aveau doar de cîştigat de pe urma fricii, singurul sentiment ce putea să-i aducă
rapid şi eficient într-o anumită stare de transă.
“Oamenii spun că
muzica mea este prea grea sau prea obscură, iar eu nu am dorit niciodată să fie
grea sau obscură. Am scris ceea ce simţeam, fiind cît se poate de sincer, şi sînt
încîntat atunci cînd oamenii se recunosc în piesele mele”
Leonard Cohen
Citește pe Antena3.ro
“Nu vreau să dau
impresia că sînt un mare muzician, dar sînt cum mult mai bun faţă de felul în
care sînt descris de multă vreme. Există oameni care susţin că nu ştiu decît
trei acorduri, cînd, în realitate, eu cunosc cinci”
Leonard Cohen
Schimbarea, un afrodiziac
“Ne-am adunat în jurul unui om foarte bătrîn, care poate trăi mai mult decît noi sau poate muri mîine. De aceea, trebuie să ne rugăm mereu. Toţi cei de aici se roagă cu pasiune. Roshi cunoaşte modul meu de viaţă şi nu doreşte să mă schimb. El ştie că sînt o «Persoană Internaţională» şi mă acceptă cu toate păcatele mele: egoism, mînie, ambiţie. Într-o zi, Roshi mi-a spus că, îmbătrînind, devii tot mai singur şi ai nevoie de o dragoste tot mai profundă. Pentru un om bătrîn, singur şi profund, schimbarea poate fi singurul afrodiziac de care are nevoie.”
Potopul biblic ce a şters graniţele dintre oameni
Membrii familiei lui Cohen, care provin din evrei polonezi şi lituanieni, susţin că sînt descendenţii lui Aaron, fratele lui Moise. Originea iudaică poate fi o explicaţie pentru influenţa religiei în viaţa şi muzica sa: “Simt că sîntem singuri. Ne confruntăm cu o slăbiciune şi cred că nici literatura şi nici muzica nu ne pot ajuta să ieşim din criză. Din punctul meu de vedere, ne aflăm în toiul unui potop de proporţii biblice. Acesta ne afectează atît în exterior, cît şi în interior, ultima componentă putînd avea urmări catastrofale. Potopul biblic abătut asupra noastră are o intensitate atît de mare, încît văd fiecare om «sărind» în propria sa «barcă» pentru a se salva de apele învolburate ce au şters toate graniţele şi ne-au răpit ce aveam mai de preţ. Mi se pare de-a dreptul o nebunie că oamenii se descriu încă drept «liberali» sau «conservatori». Cred că religia reprezintă cel mai profund şi voluptuos mod de a ne petrece viaţa. Singura sărbătoare a existenţei noastre o reprezintă activitatea religioasă. Cu excepţia momentelor cînd faci dragoste. Cînd eşti tînăr, hormonii «îşi cer drepturile»“.
Durerea ca o stare de spirit
În Zendo (“Sala de meditaţie”), toate dispar: nume, trecut,
carieră.
Nu realizezi dacă o femeie este frumoasă sau urîtă. Dacă un
bărbat miroase într-un anumit fel sau nu. Indiferent lîngă cine stai, nu poţi
vedea decît durerea sa. Şi tot timpul cît stai acolo, poţi simţi doar durerea.
Uneori, aceasta dispare, pentru a reapărea ulterior. Şi nu te poţi gîndi la
nimic altceva în afară de durere. Şi, desigur, poţi percepe foarte bine şi
durerea interioară.
