x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Leonard Cohen Viitorul e…cu Rebecca

Viitorul e…cu Rebecca

de Alex Revenco    |    15 Sep 2008   •   00:00

Mihăieş şi directorul literar de la The New Republic, martori la “asamblarea” albumului “The Future”.

Mihăieş şi directorul literar de la The New Republic, martori la “asamblarea” albumului “The Future”.


În cartea sa, Mircea Mihăieş surprinde atît frămîntările, cît şi realizările artistului, comentîndu-le documentat, cu solide argumente.

“Începutul anilor ’80 a fost, din punct de vedere financiar, un dezastru: datorii peste datorii, dispariţia oricărei speranţe de a avea succes, apăsarea marginalităţii. “Nu ştiu cum s-a întîmplat”, avea să constate Cohen zece ani mai tîrziu, “dar s-a petrecut ceva extraordinar. Cînd lucrurile au început să fie al naibii de disperate, m-am înveselit brusc”.

Adevărul e că veselia nu venise chiar fără motiv. Printr-o conjunctură fericită, exact în momentul cînd nu-i mai cumpăra nimeni discurile, a început să fie descoperit de cîteva din vedetele în plină ascensiune ale aşa-zisei “mişcări alternative”...

 
DE LA SURSĂ. În legătură cu “The Future”, albumul din 1992 al lui Cohen, am amintiri directe şi informaţii “de la sursă”. Mă găseam în Statele Unite şi mă vedeam aproape zilnic cu un personaj pe cît de fantast, pe atît de seducător. Leon Wieseltier era atunci (cum e şi azi) directorul literar al săptămînalului washingtonian The New Republic şi ne apropiase pasiunea comună nu doar pentru cîţiva autori de cărţi, ci şi pentru cîţiva cîntăreţi... Într-o zi, prin martie, Leon a dispărut din oraş şi vreo două săptămîni nu l-am mai văzut. Cînd, reîntîlnindu-ne, a zîmbit, am bănuit că e vorba despre una din faimoasele lui escapade. “Ei, unde-ai fost de data asta?” “N-ai să ghiceşti niciodată. Am stat două săptămîni în California. Priveşte!”


INSTANTANEE. Din adîncul şi aglomeratul sertar al biroului a scos un plic, plic cu fotografii. Majoritatea erau făcute într-un apartament, cîteva pe stradă. Personajele, trei la număr, îmi erau extrem de cunoscute: Leon Wieseltier, actriţa Rebecca de Mornay şi... Leonard Cohen. La fel de amuzant-misterios, după cîteva secunde de explorare febrilă a sertarului, a pus pe masă şi-o casetă audio.

 
NEANTUL. “Sînt cîntece de pe noul lui disc. Se va numi «The Future» şi probabil nu va mai scoate altul. Observi ironia, nu? Viitorul – adică Neantul, a spus Leon.
În săptămînile şi lunile următoare am ascultat pînă aproape de intoxicaţie acele piese: patru sau cinci la început, apoi cîte una nouă la fiecare trei-patru săptămîni. Triumfător, Leon îmi înmîna periodic o nouă casetă cu melodiile albumului, pe măsură ce le primea el însuşi de la Cohen. Nu se putea scrie despre acest album a lui Cohen fără a menţiona personajele care-l înconjurau în acea perioadă, Rebecca de Mornay, blonda cu privire de oţel... avînd un rol primordial.


“Vedetă rock la vîrsta cînd încep să se instaleze reumatismele, Cohen contrazice încă o dată modelul clasic al artistului binecuvîntat de soartă. Dezechilibrul din viaţa personală a continuat şi în acea perioadă de indiscutabil boom al carierei sale”
Mircea Mihăieş

 
“De la atmosfera incendiară din Germania la elogiile din Franţa, Europa îl primeşte ca pe un erou. “În Europa, piaţa e mult mai acceptabilă. Simt că primesc infinit mai mult ajutor din partea companiilor europene. În SUA, accentul e pe hitul rapid”
Leonard Cohen

×
Subiecte în articol: cohen