Sfinţenia tradiţiei

Folclorul era Icoana lui Liviu Vasilică. Un dar de preţ, netrădat şi nelăsat de izbelişte niciodată.

Artistul a fost un tră­itor în folclor. Şi-a închinat viaţa acestei părţi de România denumită folclor. Cu tradiţii, cântece, veşminte... Viorel Vatama­niuc, coregraf român de marcă, spunea despre Liviu Vasilică: "Veneau oameni la el la cabinet, cu copii bolnavi, el nu vroia nimic de la ei, le spunea doar atât: «Vreau o cămaşă de la tine! Caută în lada de zestre de acasă şi adu-mi o cămaşă frumoasă, veche! Ţi-o plătesc, numai adu-mi!». Vroia să arate lumii frumuseţea oamenilor, a obiectelor lor tradiţionale. Vă daţi seama, dacă nu ducem mai departe această cultură tradi­ţională, nu transmitem către gene­raţiile viitoare, ne pierdem. Liviu a fost unul dintre cei mai înfocaţi artişti. El a înţeles mesajul artei tradiţionale".

DEDICAT TOTAL
Frumuseţea cânteceului era îmbogăţită şi de felul în care Liviu Vasilică şi grupul său cântau. Păreau nişte hai­duci. Glasuri puternice, bărbăteşti. Când toţi în­cearcă să fie "solo", să fie singuri pe scenă pentru a capta tot succesul, Liviu a ales altceva. A ales grupul, "haiducia". Domnul Vatamaniuc e de părere că, "Liviu a ridicat valoarea cântecului şi a jocului tradiţional de pe plaiurile teleormănene. Nu vreau să umbresc meritele nimănui, dar spun acest lucru cu toată convingerea. Alături de el aş mai pune-o pe Floarea Calotă, dar în mod special Liviu Vasilică a fost cel care a adus în faţa lumii cântecul şi jocul teleor­mă­nean într-un mod deosebit! Acel fel de a cânta, aproape haiducesc mi se părea foarte normal, pentru că vorbim de un cântec tradiţional, autentic. El nu trebuia să cânte altfel decât aşa. Chiar forma aceasta simplă era importantă. Cu cât era mai simplă, cu atât era mai va­loroasă. N-ar fi fost va­loroasă dacă era altfel".

IUBIRE
Relaţia dintre Liviu Vasilică şi folclor, cu toate ale lui, era una de iubire. Viorel Vatamaniuc caracterizează succint relaţia dintre interpret şi părticica lui de Românie. "Folclorul, cântecul tra­diţional erau lucruri sfinte pentru Liviu, ceva care trebuia păstrat cu toată credinţa omenească. Cercetarea, căutarea, verificarea, găsi­rea şi transmiterea folclorului la generaţiile urmă­toare, toate acestea erau pentru Liviu Vasilică acte patriotice! El era un tip inteligent. Foarte inteligent. Eu cred că prin dispariţia lui Liviu Vasilică, România şi Teleormanul au pierdut un om excepţional, valoros. El trebuie să trăiască prin ceea ce a făcut, prin ce a lăsat în urma lui!".