x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Micuţa violonistă

0
Autor: Carmen Anghel Luminita Ciobanu 28 Iul 2008 - 00:00

La 10 iunie 1970, la Oneşti, judeţul Bacău, în familia lui Vasile Groza a venit pe lume, ca o minune, Loredana.

La 10 iunie 1970, la Oneşti, judeţul Bacău, în familia lui Vasile Groza a venit pe lume, ca o minune, Loredana.


În timp ce o legăna, mama sa, Leonida, îi cînta duios cîntece din folclorul românesc. Astfel, copila a pus cîntecul în suflet şi nu s-a mai despărţit de el. "Am început să cînt cînd aveam cîţiva anişori, mai precis cred că vreo trei anişori. Eram la cămin şi de atunci am prima amintire cu asta. Cîntam cu toate fetele din grupă, eram un fel de lider muzical, şi, probabil, şi la năzbîtii, cu toate că niciodată n-am sărit calul prea tare. Am fost un copil cuminte în cele din urmă sau pînă la un moment dat...", îşi aminteşte Loredana, rîzînd.

"Mama m-a învăţat primele cîntece pentru că ea dorea să devină cîntăreaţă. A vrut să meargă la Floarea din Grădină şi se pregătise tot liceul pentru acest lucru. A strîns cîntece, a ascultat la radio, bineînţeles a apărut taică-meu... şi nu s-a mai legat nici o fază cu cîntatul. Atunci, caietele mamei au rămas o amintire, iar eu, cînd am făcut ochi şi am început să arăt că aş putea avea vreo legătură cu muzica, mama m-a învăţat primele cîntece, şi, culmea, de populară! Nicidecum de muzică pop sau altceva. Bineînţeles că mi-am strîns şi eu cîntece, am învăţat dar nu ştiam atîtea cîntece cîte ştia ea atunci", continuă interpreta pe firul amintirilor.
 

JOC DE CUVINTE. În copilărie, Loredana era fascinată de repertoriul Margaretei Pîslaru. Temelie i-au fost însă melodiile învăţate de la mama sa. "Eu eram mai pragmatică. Punct ochit, punct lovit. Aveam cîntecul «Cine stă posomorîtă», al Angelei Moldovan, mai aveam «Un brad de jucărie», pe care, de fiecare dată cînd îl cîntam, toată lumea plîngea. Mai aveam un disc de vinil acasă, al Margaretei Pîslaru. Primele cîntece pe care le-am învăţat ale Margaretei au fost. Era unul al lui Horia Moculescu, «Cine ştie cîte stele,/ E astronom,/ Cine ştie despre mare/ Că nu-i mare / E navigator»… Un joc de cuvinte. Dar, de mică făceam un fel de «mix» de genuri. Acum realizez, cînd mă gîndesc că asta se întîmpla".

Călătoriile cu autocarul, dorinţa de a cînta la microfon, de a face călătoria mai plăcută şi traseul mai uşor de parcurs o încîntau pe micuţa stea în devenire.

"Eram dornică să ies în faţă cînd era un microfon, cînd era o scenă. Eram lipsită de track în faţa publicului chiar dacă, uneori, îmi e ruşine să cînt în faţa unui om, decît în faţa a mii de oameni. E un lucru ciudat. Asta era pasiunea mea. Să fac oamenii să plîngă, să rîdă, prin ceea ce făceam, fie că jucam teatru, cîntam… Mi-a plăcut foarte mult scena şi tot ce ţinea de exhibiţionismul  ăsta infantil pe care l-am avut. Ţin minte că mergeam într-o excursie cu ai mei în Munţii Apuseni, în Oaş, şi era fascinant, pentru că ieşisem mai departe de casa bunicilor", spune Loredana, făcînd precizarea că la mare a ajuns la 14 ani, spre deosebire de alţi copii care au ajuns mult mai repede în timp ce fiica sa, Elena, a fost în Italia la mare, la cîţiva anişori.

"Ţin minte că mergeam în această excursie cu un autocar ONT şi avea microfon, cum erau microfoanele acelea, în fiecare autocar... Eram fascinată! Eram în stare să fac orice să mă fac auzită. Ajunsesem practic «entertainer-ul» lor, al grupului acela, care era tot din Oneşti. În clipa în care mă urcam în autocar îmi spuneau: «Loredana, cîntă-ne ceva!» Şi... mi-am mărit repertoriul. Pentru că nu puteam să mă urc în autocar şi să le cînt la nesfîrşit cîteva cîntece", mai spune Loredana.

 
 INSTRUMENT TEMPERAT. Părinţii au dorit ca fiica lor să înveţe să cînte şi la vioară. Şi n-au stat pe gînduri. "La 6 ani părinţii mei mi-au pus o vioară în mînă. Aveam o profesoară care venea acasă şi îmi preda cursuri de vioară. Sinceră să fiu, nu mi-a plăcut niciodată instrumentul. M-a stresat maxim, dar se pare că instrumentul ăsta m-a ajutat foarte mult, pentru că, fiind un instrument netemperat, îţi acordează urechea şi vocea şi te ajută mult, mai mult ca orice alt instrument temperat pe care mi-aş fi dorit să-l studiez, spre exemplu pianul. Am continuat cu vioara, mai mult de gura alor mei, iar la 14 ani, cînd am intrat la liceu am zis că nu mai pun mîna pe vioară. Mi-am jurat. Pentru că niciodată n-am să fac acel instrument să nu scîrţîie în 80 % din cazuri. Aşa că e mai bine să cînt cu instrumentul meu, devotat, vocea, şi încerc să devin ceea ce mi-am dorit de mică: vedetă", mai spune interpreta, recunoscînd însă că în copilărie a avut o perioadă, ca orice fetiţă, cînd ar fi dorit să devină... doctoriţă. Dar într-o bună zi i s-a conturat un alt vis. Acela de a ajunge pe marile scene, de a avea propriile discuri şi de a fi în lumina reflectoarelor.

"De mică am avut această viziune. Cum o să fiu, cum o să mă pupe lumea, cum o să cînt şi o să cînte cu mine, cum o să am discuri de vinil, ca Margareta, iar dorinţa mi s-a îndeplinit mult mai repede decît aş fi sperat, într-o Românie mai mult decît pusă în ghips, cu tot cu cap. Aşa am avut norocul între ghilimele. Iar la 17 ani am avut primul meu album. Spre disperarea mamei mele care dorea să devin contabilă, să dau la ASE. Mama m-a susţinut pînă la un moment dat, dar cînd a văzut că gluma se îngroaşă…", mai spune Lori şi ne lasă pe noi să concluzionăm.


"Mama m-a învăţat primele cîntece pentru că ea dorea să devină cîntăreaţă. A vrut să meargă la Floarea din Grădină şi se pregătise tot liceul pentru acest lucru. A strîns cîntece, a ascultat la radio, bineînţeles a apărut taică-meu... şi nu s-a mai legat nici o fază cu cîntatul. Atunci caietele mamei au rămas o amintire, iar eu, cînd am făcut ochi şi am început să arăt că aş putea avea vreo legătură cu muzica, mama m-a învăţat primele cîntece"
Loredana Groza


"La 6 ani părinţii mei mi-au pus o vioară în mînă. Aveam o profesoară care venea acasă şi îmi preda cursuri de vioară. Sinceră să fiu nu mi-a plăcut niciodată instrumentul. M-a stresat maxim, dar se pare că instrumentul ăsta m-a ajutat foarte mult, pentru că, fiind un instrument netemperat, îţi acordează urechea şi vocea şi te ajută mult, mai mult ca orice alt instrument temperat pe care mi-aş fi dorit să-l studiez, spre exemplu pianul"
Loredana Groza

Citeşte mai multe despre:   mama,   loredana,   loredana groza - 28 iulie 2008,   cîntece

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de