Tovarăşa... de acasă

Mama sa, cadru didactic, i-a fost îndrumător şi atunci cînd a păşit pentru prima oară în şcoală.

Mama sa, cadru didactic, i-a fost îndrumător şi atunci cînd a păşit pentru prima oară în şcoală.

 
Cum a fost primul copil, Lori a fost răsfăţată de părinţi, dar şi de diferite rude. "Am o familie foarte numeroasă. De cînd eram mică am fost ocrotită de mulţi verişori, mătuşi şi aşa mai departe." În clasa I, a avut o mare surpriză. Mama sa a devenit într-o frumoasă zi de septembrie: tovarăşa învăţătoare, cum se spunea pe atunci. "Mama, fiind cadru didactic, a fost învăţătoarea mea. Pe lîngă faptul că era mama mea, mai stăteam şi cu învăţătoarea în casă. Şi mă mai trezeam că îi spun «tovarăşa învăţătoare», în loc de mama, dar ea nu mai avea nici o reacţie, era obişnuită. O pîram cînd făcea ceva la şcoală. Îi spuneam tatălui meu: «Ştii, tovarăşa mi-a făcut, mi-a dres», apoi… mama. A fost foarte severă cu mine, cu toate că eram numărul unu în clasă, iar după aceea am fost comandant de unitate, în şcoala generală. Tot timpul mama avea senzaţia că din vina mea nu învaţă copiii, din vina mea nu ştiu ce se întîmplă, eu fiind şi comandanta clasei. Şi, atunci, oricine greşea, era liniştit că nu primea pedeapsă, ci o primeam eu. Eu eram de vină. Severitatea asta m-a şi enervat şi «m-am răzbunat» mai tîrziu", spune cu amuzament Lori.

CREATIVITATE. Interpreta spune că, genetic, a luat din calităţile ambilor părinţi. "Tatăl meu este orfan. Tatăl lui a murit după război, el avea cîteva luni. Bunicul s-a întors din război şi a murit cu zile. A făcut o pneumonie, la doar 21 de ani, iar bunica mea a rămas cu trei copii. Era foamete, era cumplit, iar toţi copiii, ca să supravieţuiască, au fost trimişi în Ardeal. Şi atunci tata a rămas acolo, iar a doua lui copilărie a fost în Ardeal. Şi singurel, aşa, a reuşit să rămînă un băiat cuminte şi nu numai atît, pentru că, pentru mine, tatăl meu este şi un model de umor şi de bunătate, şi de grijă, de orice, e într-adevăr un leu. Un leu blînd, ca şi zodie, şi un talent. Pentru că, dacă de la mama am învăţat să cînt, de la el am învăţat într-un fel să fiu creativă. Pentru că el a adunat tone de manuscrise, de poveşti, iar în ultima perioadă s-a specializat pe literatură pentru copii. Este un Ion Creangă, noul Ion Creangă, cum îmi place mie să îi spun. Şi mă bucur şi pentru succesul pe care îl au şi creaţiile sale. A făcut trei Cutiuţe muzicale, Florin Piersic şi fiul său i-au citit poveştile. A scris o carte, «Prinţesa Blu», acum a mai făcut un album împreună cu Mihai Constantinescu şi cu mine – intitulat «Cîntece pentru îngeraşi». Fata mea este înnebunită după acest album. Cum vine de la şcoală îl ascultă... Mama mea este în continuare cadru didactic. Părinţii mei s-au mutat în Bucureşti. Au venit după mine după ce m-am căsătorit cu Andrei. S-au mutat şi ei să ne ajute, să fie aproape de noi. Cît despre fratele meu? Este foarte talentat la fotbal. Visul lui a fost să devină fotbalist, iar mama nu l-a lăsat. Cu el a reuşit. Cu mine nu a reuşit. Nu l-a lăsat pentru că el a purtat ochelari de mic şi mamei i-a fost frică… A fost în Italia, la campionatul European de fotbal. Joacă şi în echipa artiştilor, şi în cea a Poliţiei, l-au cooptat. Şi au ieşit campioni în cea a poliţiştilor. A devenit şi avocat, este în Barou, dar nu profesează. Mai face şi o emisiune la DDTV, un fel de talk-show, cu invitaţi. E foarte activ, săritor, e ca un înger pentru mine."