Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai mare. Uriaş. Regele. "Il port in inima mea"⦠Vorbe mari? Omagiu tardiv? Să vorbim despre elâ¦
Eram sigură că toţi iubitorii de muzică, toţi melomanii care-au venit cu miile in fiecare seară la Festivalul Enescu vor fi fericiţi să vorbească despre Luciano Pavarotti. In afară de domnul Holender, care are ştiinţa lucrurilor, dar pe care nu l-am mai prins cănd mi-a venit ideea, ceilalţi, dacă nu eram modeşti in verbaj, vrem vorbe gata pregătite. Avem deja disperări. In fine, in ultima zi am vorbit cu un mare, mare artist. Lumea se-nvărtea in jur, nu era timp, se terminase festivalul, nimic din marea bucurie a publicului nu se observa pe obrazul organizatorilor. "E greu. Mă simt gol ca un ţel atins", cum spune poetul Toussaint. Eu sunt foarte tenace şi nu m-am lăsat deloc. Ceea ce am primit a fost o lecţie de viaţă.
Marele artist: - Vrei să vorbim despre...
Eu: - Muzică.
El: Da! Despre Domnul Muzică, despre Paravotti, pe care l-ai cunoscut.
Eu: - Cum era?
El: - Mare. Uriaş.
Eu: - Cum?
El: - La propriu şi la figurat.
Eu: - Şi?
El: - E o copilărie să faci un interviu despre Pavarotti. E şi prea devreme, şi el e intangibil, după părerea mea. Pe el il asculţi, nu vorbeşti despre el.
Eu: - Dar eu vreau să vorbesc despre el, inţelegi? Vreau să-mi spui...
El: - E o mare dispariţie. Nu a unui căntăreţ de operă, nu a unei voci magnifice, ci a unui unicat. Avea o voce care se naşte o dată la 50 de ani. Era şi extrem de inteligent şi-şi conducea cariera cu mare ştiinţă.
Eu: - Era şi un bun actor.
El: - Da, era şi un bun actor.
Eu: - Era sever?
El: - Era sever!
Eu: - Avea farmec, un zămbet minunat, era expresivâ¦
El: - Ce rost au toate astea, draga mea? Le transformi din adevărate calităţi in lucruri foarte banale, pe care nu le doreşte nimeni. Aveţi o adevărată boală. Am văzut zilele trecute o emisiune la tv cu acest subiect. Două femei vorbeau ca la portiţă despre acest OM, care abia a plecat in stele acum trei săptămăni. Nu sunteţi in firea voastră. Dacă aţi fi un popor religios, aţi şti că este interzis 40 de zile să deranjezi sufletul celui dispărut, că el pluteşte şi nu trebuie deranjat. Nu să vorbeşti despre neveste, amante, incurcături, procese şi toate astea la un nivel scăzut. Se poate vorbi despre el, dar aşa: ce-a adus bun, ce era original in interpretarea sa, despre pasiunea lui, despre puterea lui asupra publicului, despre grija pe care o avea in alcătuirea distribuţiei, a repertoriului. Despre un mit nu se poate vorbi aşa uşor, decăt să-l cobori şi să vorbeşti vrute şi nevrute, lucruri interesante pentru o lume periferică.
Eu: - Dar eu cred, dimpotrivă, că religios este să-ţi aduci aminte de oameni. Sigur, depinde cum. Eu cred că suntem generoşi dacă vorbim despre EL şi numărăm bucuriile pe care ni le-a lăsat.
El: - Eu sunt foarte trist, pentru că mă pui să vorbesc despre el. Dispariţia lui, care oricum trebuia să se producă la un moment dat, este extrem de dureroasă. Şi pentru cei ce conştientizează asta, şi pentru cei care nu o simt incă.
Eu: - E deja o legendă. O mare legendă emoţionantă. E un fenomen.
El: - Tocmai asta m-a speriat pe mine cănd mi-ai vorbit de interviu, că vom inşira vorbe, vorbe, vorbe... E păcat să-i facem asta!
Eu: - Eu il port in inima mea ...
El: - "Eu il port in inima mea"⦠Dacă ar fi aşa, n-ai spune-o cu atăta uşurinţă. E vulgar aproape. Un timp el trebuie lăsat să se odihnească, să ne bucurăm c-am trăit pe Pămănt in acelaşi timp cu el, că a făcut ce a făcut, că a căntat cum a căntat. Nu e nevoie de false entuziasme acum, cănd nu mai e. Acum nouă luni ţi-ar fi dat prin cap să-mi iei un interviu despre el?
Eu: - Da.
El: - Şi de ce nu l-ai luat atunci?
Eu: - Nu ştiu.
Am plecat acasă ca un copil repetent, confuză un pic, mi-am pus caseta cu acel concert de neuitat al celor trei tenori şi muzica lor, privirea şi zămbetul lui Pavarotti mi-au ostoit sufletul. La NESSUN DORMA am plăns. Şi aşa am inţeles că pierderea este atăt de mare, incăt armonia şi echilibrul nostru au avut de suferit ca atunci la tsunami, cănd unghiul de-nclinaţie al Pămăntului s-a schimbatâ¦
