Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În prezenţa sa te cuprinde o stare de linişte şi o atitudine de respect. A cântat şi cântă româneşte, adică despre români, despre bucuriile şi necazurile lor, numai folclor autentic. A cules totul din vatra ciobanilor. Cântecele sale sunt poveşti-ritual despre viaţa ciobanilor.
În prezenţa sa te cuprinde o stare de linişte şi o atitudine de respect. A cântat şi cântă româneşte, adică despre români, despre bucuriile şi necazurile lor, numai folclor autentic. A cules totul din vatra ciobanilor. Cântecele sale sunt poveşti-ritual despre viaţa ciobanilor. “Pleacă oile la munte,/ C-un batal frumos în frunte,/ Vântul bate vălurele,/ Şi mi-aduce dor şi jele,/ Turma mare-i şi se duce/ Şi eu nu mai pot ajunge (…)” S-a “purtat” româneşte, deoarece: “Portul popular a rămas port popular, pentru că noi, sibienii, dacă plecăm de la alte improvizaţii, nu ne suportă ai noştri.” Portul în alb şi negru impune demnitate şi din partea celui care îl îmbracă, şi din partea celor care îl admiră. Iar banda tricoloră, nelipsită din apariţiile Lucreţiei Ciobanu, vorbeşte despre ceva foarte profund: iubirea de ţară. Nu face un bâlci din patriotism. A mers în multe turnee în străinătate. Şi acum este chemată, mai ales în America. Dar... “E neagră străinătatea… Mie mi se făcea dor de ţară. În America, foarte multă bogăţie. E foarte bogată, dar e a lor…”. Şi de fiecare dată se întorcea la munţii din ţara sa, la ciobanii cu oile, la codrii seculari. Pe toate le cânta şi toate erau ale ei. Într-un fel este stăpână peste munţii, apele şi codrii din zona în care s-a născut. Căci nimeni nu le-a cântat mai frumos, nimeni nu a reuşit să devină un simbol aşa cum este astăzi Lucreţia Ciobanu. Chiar dacă nu îi plac cuvintele mari, pentru admiratorii ei va rămâne întotdeauna “Doamna munţilor”.
Citește pe Antena3.ro
