Repertoriul

Sora sa a fost cea care a îndemnat-o să interpreteze melodii de pe la Sibiu, cântece păstoreşti.

Ca să ajungă simbolul de astăzi, Lu­creţia Cio­banu a trebuit, la un moment dat să-şi creeze propriul repertoriu. “Am avut divergenţe cu Ioana Radu. Îmi plăcea tare mult «De la moară pân’ la gară»: «Of, foaie verde bob negară/ De la moară pân la gară, Draga mea,/ Toate carele coboa­ră…» Iar ea îmi zice: «Să nu te prind că mai cânţi cân­tecele mele că nu’ş ce-ţi fac. Să-ţi cânţi cântecele tale!»

Atunci a sunat-o pe sora sa şi i-am spus ce probleme a avut. “Iar ea  îmi zice: « Auzi, dar tu de ce nu cânţi ca pe la noi?» Anişoara, săraca, avea un glas superb… «De ce cânţi muzică de restaurant?», m-a dojenit ea. Iar eu o întreb: «Cum, aşa?» Şi-mi răpunde: «la, la, la, la, la, la, la, la…» Şi, atunci m-am gândit: ce frumoasă este muzica noastră. Unde mă duceam, mer­geam cu un magnetofon şi cule­geam de la muzicanţi, dar nu­mai ardeleni, numai bă­nă­ţeni… Luam liniile me­lo­dice şi le încadram pe textele lor. Toate liniile melodice erau de fluier şi caval. M-am inspirat din ceea ce era apro­piat de noi, cei de la Măr­gi­ni­mea Sibiului, o zonă păsto­rească, fiindcă ăştia au creat fără lăutari, fără influenţe lăutăreşti. Toată ziua erau  cu fluieru-n gură: prin munţi, pe dealuri, prin văi, prin pă­duri… Am cules o serie în­trea­gă de piese, de viaţă lun­gă, din punct de vedere al textelor, al versurilor. Mi-a plăcut să cânt foarte mult natura, şi bine am făcut. Nu era genul meu să cânt: nei­cu­ţă, portiţă, guriţă. Ar fi o ne­claritate să încep cu «Bădiţă, vino disea­ră că te-aştept!» Apare Ale­xandru Grozuţă la un mo­ment dat şi începe: «Mân­dra mea…» Iar eu i-am zis: «Auzi, ce tot cânţi mândra mea, la 80 de ani? Cin’ te cre­de? Mândra ta de altă dată poţi să zici…» Sigur că atunci eram tânără, aveam şi eu foarte multe cântece de dra­goste, foarte frumoase. Dar acolo era şi foarte multă na­tură. Unii le admiră, unii plâng… Ioana m-a făcut să mă trezesc să-mi fac repertoriu.”

ÎNREGISTRĂRI. Când eram chemaţi la înre­gis­trări, la Electrecord, pri­meam hârtia prin poştă. Uneori, cu o zi înainte. Eram înştiinţaţi: «Vă rugăm să poftiţi la înregistrări mâine, deoarece plătiţi studioul care s-a rezervat». Şi mergeam. Cântam cum puteam. Putea fi mult mai bine, dacă n-am fi fost legaţi de pâinea de toate zilele. Veneam cu cântece noi, mă inspiram. Când au­zeam câte un vers de la cineva, îl notam. Ştiam că trebuie să vin cu altceva. Să aduc ceva nou. Să nu mă duc cu aceleaşi piese în aceeaşi localitate. Nu am prea multe piese, dar aprope toate au fost şlagăre. Am vreo 120 de piese. Acum sunt cântate de toţi tinerii care vin la concursuri. Iar eu mă bucur.

Cu Maria Lătăreţu a fost în multe turnee. “Eu mă înţe­legeam tare bine cu ea. Era credincioasă, drăguţă şi mi-a zis: «Auzi, eu când te-am auzit pe tine, prima dată, cântând, eu am plâns, să ştii… Că la noi, în Gorj, aşa se cânta! Noi avem mărgineni. Eu plâng că la noi aşa se cânta».”

Memoriu de activitate

Într-un raport de activitatae făcut în 2005, Lucreţia Cio­banu spunea, referindu-se la vasta sa activitate artistică: “Am început această profesie o dată cu Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor organizat la Bucureşti în anul 1953, când am fost remarcată şi premiată. Imediat au început solicitările de a lua parte la diverse spectacole şi invitaţia să-mi imprim cântecele la radio. Televiziunea încă nu apăruse.”

“Nu am făcut avere din muzică”

“În anii 1961-1962 am participat ca solistă şi numere de revistă la spectacolele organizate de N. Stoe, la Sala Dalles, şi turnee în ţară şi străinătate cu denumirile “Alo, aici e Stroe” şi “Şi în glumă, şi în serios” prin O.S.T.A. A fost perioada mea de consacrare defintivă. Printre cei mai renumiţi clasici ai genului, ca Rodica Bujor, Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ion Luican, Emil Gavriş, Alexandru Grozuţă, ­ am apărut şi eu, în glumă spus, ca o cometă, erau puţini căntăreţi la acea vreme şi pot spune că eram cea mai tânără între cei vârstnici, ajungând azi la 83 de ani cea mai vârstnică între tineri şi încă cu prezenţă scenică. Toată activitatea mea s-a desfăşurat pe baza dispoziţiilor legale, fără compromisuri nu am făcut avere, fiind din acest punct de vedere mândră de
originea mea transilvană. (…)”

Orchestre şi ansambluri

“Am colaborat cu următoarele instituţii şi formaţiuni artistice: Socie­tatea Română de Radiodifuziune; Societatea Română de Televiziune; Societatea Electrecord; Orchestra Populară «Cindrelul» Sibiu (Loc natal); Orchestra Populară «Doina Argeşului» Piteşti; Orchestra Populară a Filarmonicii de Stat Arad; Orchestra Populară a Filarmonicii de Stat Cluj; Orchestra Populară a Filarmonicii de Stat Oradea; Orchestra Populară a Filarmonicii de Stat Craiova; Ansamblul Artistic «Mara» Baia Mare; Ansamblul Artistic «Brâuleţul» Constanţa; Orchestra «Plaiurile Bistriţei» Bacău; Orchestra «Trandafir de la Moldova» Bârlad; Orchestra «Vrancea» Focşani; Orchestra “Burnasul” ­Alexandria; Ansamblul «Periniţa» Bucureşti”