x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Delicateţe sufletească

1
Autor: Roxana Vintila 19 Ian 2009 - 00:00

Luigi Ionescu va rămâne cu siguranţă artistul care ne va aduce întotdeauna "primăvara în ianuarie".



S-au cunoscut în 1959, pe când apreciatul artist  Horia Moculescu era student la "Institutul de Mine" din Petroşani. Un loc al amintirilor de neuitat, un loc al primei iubiri – muzica, un loc în care exista o excelentă orchestră studenţească: "Luigi a venit într-un turneu împreună cu Florin Dorian şi Lucreţia Ciobanu, iar noi i-am acompaniat în toate concertele din Valea-Jiului. De atunci am rămas prieten cu el şi un profund admirator al doamnei Lucreţia Ciobanu", mărturiseşte Horia Moculescu.

O VIAŢĂ… BOEMĂ.
O grădină care prindea de fiecare dată viaţă atunci când de "pe scena" ei se auzea muzica bună. În Grădina Boema, căci despre ea este vorba, locul "comediei divine" şi al muzicii de calitate, se întâmpla ceva neobişnuit... înfloreau de fiecare dată lalele atunci când Luigi Ionescu susţinea un recital. "În 1982, la Grădina Boema, într-un spectacol semnat de Veselovsky şi de Maximilian, am avut recitaluri Luigi şi separat eu, îşi aminteşte Horia Moculescu. Ca vechi prieteni, ne-am petrecut multe seri împreună. Dacă aţi dori să comparaţi ritmurile muzicii sale cu ale altor solişti, contemporani lui, ar fi un caz ipotetic, atâta timp cât confruntarea nu putea avea loc pe vreo scenă, în acei ani!

Dacă spunem Luigi Ionescu spunem muzică de dragoste, ritm melodic unic, voce, asemenea. Şi în primul rând numele său se asociază cu piesa «Lalele». De la 10 la 70 de ani, cu toţii fredonăm această piesă. A fost cea mai importantă piesă din repertoriul marelui artist? Desigur că «Lalele» a fost «boom»-ul carierei lui Luigi, dar mie, cel mai mult mi-a plăcut cum a cântat melodia lui Florentin Delmar – «Te caut!». Luigi rămâne unul din cele mai frumoase şi senzuale timbre bărbăteşti din muzica uşoară românească."

DELICATEŢE RARISIMĂ.
Sunt multe întâmplări şi amintiri care ar putea defini personalitatea lui Luigi Ionescu. Indiferent dacă vorbim despre artistul sau omul Luigi Ionescu. Horia Moculescu l-a cunoscut îndeaproape şi... din aceste numeroase întâmplări una a rămas adânc întipărită în memoria artistului Horia Moculescu: "Pe la sfârşitul anilor ’70 sau începutul lui ’80, foarte mulţi interpreţi de muzică uşoară, formaţii şi actori de comedie, sub egida OSTA (Oficiul de Spectacole şi Turnee Artistice), ne-am adunat într-un impresionant concert la Sala Palatului, pentru a strânge fonduri destinate ajutorării lui Luigi, pe atunci grav bolnav de plămâni. Bineînţeles că statul a luat toţi banii încasaţi pe bilete, iar noi n-am putut decât să ne donăm gajurile. Ei bine, Luigi l-a sunat pe fiecare dintre cei care am participat, încercând să ne promită că va încerca să returneze aceste sume! Acesta era Luigi, un om de o delicateţe sufletească rarisimă", încheie Horia Moculescu.
Citeşte mai multe despre:   horia moculescu,   luigi,   luigi ionescu

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de