Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este o pasăre care are nevoie de propriul aer şi de propriul cer. Trebuie să ştie că poate să zboare la orice oră din zi sau din noapte.
Anna Karenina, personaj fictiv al lui Lev Tolstoi, spunea că în iubire nu există mai mult sau mai puţin. Energia se întemeiază pe iubire, dar iubirii nu-i poţi porunci. Luminiţa Dobrescu, personaj real al zilelor noastre, nu i-a poruncit iubirii, s-a dăruit total. Ceea ce a trăit a fost atât de incitant, încât a simţit că a deschis Cutia Pandorei. Şi nu s-a întâmplat o dată, ci de două ori. În urma acestor experienţe a dobândit înţelepciune şi a ales să consume mai puţină energie decât să se distrugă şi să-i facă rău persoanei de lângă ea. Trăieşte într-un paradis, în Italia, la Lacul Maggiore. Este împăcată cu sine, de aceea ştie cât de valoroasă este fiecare respiraţie din paradisul său.
"Mi s-a propus să intru în Securitate"
Jurnalul Naţional: Ţi-ai pus pe masă toată viaţa. Ai ales poze, ziare, tot ceea ce te reprezintă. Te uiţi des la trecut?
Luminiţa Dobrescu: Trebuie să te gândeşti la ceea ce laşi în urmă. La o anumită vârstă începi să recapitulezi. Îţi dai seama că a mai rămas ceva din viaţă, dar puţin din mult.
Atunci te uiţi spre trecut, nu că ai regreta ceva. Doar că vrei să-ţi aminteşti nişte momente plăcute sau mai puţin plăcute, vrei să faci un bilanţ.
† Să începem bilanţul?
Da.
† Câţi ani aveai când te-ai căsătorit?
La 20 de ani m-am căsătorit cu Dominique- Dan Costinescu. Când ne-am cunoscut el făcea figuraţie la Televiziunea Română. Eu înregistram o emisiune cu Lazarov, iar el lucra pentru o altă emisiune, ne-am văzut şi am plecat împreună. A fost un coup de foudre. După câteva luni eram deja căsătoriţi. Am fost inconştientă.
Citește pe Antena3.ro
Sentinţa de divorţ conţinea numai minciuni
† Când te-ai hotărât să pleci definitiv din ţară erai căsătorită?
Da. Căsnicia nu funcţiona bine. Erau probleme destul de grave, iar dragostea excesivă a mamei lui ne-a făcut mult rău. A vrut şi el să plece cu mine, dar mama lui l-a întors din drum la graniţă. Avea, în maşină, pliante, CD-uri cu mine... A divorţat, iar pe decizia de divorţ scrie că aş fi frecventat anumite cercuri mai puţin serioase şi l-aş fi înşelat. Sentinţa de divorţ conţinea numai minciuni.
Totuşi cred că mama lui i-a distrus o carieră pe care ar fi putut s-o aibă în afară. Era un arhitect foarte talentat, a lucrat la marele proiect al metroului. Ştiu că s-a căsătorit cu o fată de general, pentru a nu i se întâmpla nimic. Fericit nu cred că a fost. Ne-am revăzut abia după 23 de ani. Nu l-am recunoscut. Era total schimbat. Sunt convinsă că m-a iubit, dar el nu şi-a dat seama că dragostea posesivă a mamei lui era anormală.
Am jurat să nu mă mai căsătoresc. Mi-am dat seama că această instituţie distruge. Întotdeauna am fost o pasăre care are nevoie de propriul aer şi de propriul cer. Eu trebuie să ştiu că pot să zbor. În momentul în care vrei să-mi tai aripile, atunci mă distrugi.
† Ţi-ai întins aripile în Germania şi l-ai întâlnit pe Adrian Ciceu...
Ne-am cunoscut la doamna Evelyn Künneke, fiica marelui compozitor Eduard Künneke, cea care m-a lansat pe mine în Germania. Mi s-a părut un ardelean la locul lui, foarte simpatic, foarte echilibrat, citit până în măduva oaselor, un filosof, un înţelept.
Mi-am zis că un asemenea om îmi trebuia. Chiar şi astăzi el nu trăieşte după criteriile pământene neinteresante. El are propria filosofie de viaţă. S-a apropiat foarte mult de arta japoneză şi chinezească. Acestea cred că i-au schimbat caracterul. Adrian este un introvertit. Trebuie să-l descoperi. Niciodată nu pune bază pe valorile materiale.
† Te-a cerut de soţie?
Ar fi vrut, dar aveam prea multă treabă amândoi. Mergea totul atât de bine, încât consideram că nu ne trebuie altceva mai mult. Am stat zece ani împreună, după care am înnebunit eu. M-am îndrăgostit tam-nesam de un chirurg. Nici astăzi nu-mi explic ce mi s-a întâmplat.
Mai târziu mi-a părut rău, pentru că Adrian a suferit enorm. Dar a fost perioada cea mai sălbatică din viaţa mea. Aveam 35 de ani. Astăzi consider că a fost o greşeală. Puteam rămâne cu Adrian Ciceu până la adânci bătrâneţi. Dar aşa a fost să fie. Cred că fiecăruia îi este dat un anume drum în viaţă pe care trebuie să-l urmeze. Crezi că aş fi vrut să-mi las părinţii şi să plec? Dar m-am consolat cu ideea că ceea ce am făcut eu pentru ei de la distanţă n-aş fi putut să realizez în ţară.
† Ai fost urmărită de Securitate?
Da. Înainte de a pleca din ţară mi s-a propus chiar să intru în Securitate. Acesta a fost şi motivul pentru care m-am hotărât să plec! Am fost urmărită, dar m-am ferit întotdeauna de aşa-numiţii prietenii dispuşi să mă toarne.
† Ai găsit pe cineva care să te protejeze?
În 1982 am avut norocul să-l întâlnesc pe Frank Fisher. N-a fost dragoste la prima vedere. Eu eram tare decepţionată. Mă feream să mă arunc din nou într-o altă iubire. El însă mi-a spus imediat de cum m-a văzut că sunt femeia visurilor sale. A trecut un timp, el a divorţat şi ne-am reîntâlnit. Atunci am observat că este omul de care aveam nevoie. Mi s-a părut că era de ajuns că mă iubea el. Apoi, după ce am început să-l cunosc mai bine, m-am îndrăgostit de calităţile lui.
Sentimentele mele pentru Fisher au fost foarte mari, dar mi le-am dozat pentru a nu mă mai pierde. S-a dovedit a fi partenerul meu ideal. Suntem şi astăzi împreună. M-a întrebat dacă vreau să ne căsătorim, dar am rămas parteneri.
† Aţi avut interese împreună, dar nu v-a interesat să vă căsătoriţi?
Da. Îmi place să fiu liberă, iar el a respectat întotdeauna felul meu de a fi. Ne-am deschis o galerie împreună, am văzut toată lumea cu el. Cea mai frumoasă şi prosperă perioadă din viaţa mea a fost cu Fisher.
Mi-am dat seama că am o parte periculoasă, senzuală, care mă poate distruge. Atunci am închis-o cu cheia şi îi dau drumul dozat, din când în când.
† Deţii cheia de la Cutia Pandorei?
(râde) Cam aşa ceva. N-aş mai deschide niciodată partea mea periculoasă. Am făcut-o de două ori şi era să mă pierd.
† Te-ai mai dăruit total?
Nu. Înseamnă suferinţă. Poate nu e bine, dar eu am fugit de suferinţă. Stau şi mă întreb câteodată dacă trebuia să sufăr mai mult din dragoste. Şi mi-am răspuns de fiecare dată: NU. N-aş mai deschide niciodată Cutia Pandorei... Pentru nimic în lume n-aş vrea să-l fac pe Fisher să sufere. Îi mulţumesc pentru foarte multe lucruri. Pentru echilibrul pe care mi l-a redat, pentru momentele fericite pe care mi le-a dăruit.
Suflet frumos
Într-o zi, Luminiţa primeşte o scrisoare din America. Expeditor: Magda Pâslaru, cântăreaţă de operă. "Nu ştiam că este mama Margaretei Pâslaru. În această scrisoare îmi spunea cât de frumoasă sunt, cât de frumos cânt şi ce suflet frumos am! Mi-a trimis şi un pachet, odată, cu nişte bluziţe... Îmi pare rău că nu am avut posibilitatea să merg în America să o cunosc personal. Uite ce-mi scria: «Luminiţa dragă, ai meritat din plin Cerbul de Aur şi să rămâi tot aşa cum eşti şi la propriu, şi la figurat, să-ţi iubeşti părinţii...»"
