x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Colindul

1
Autor: Luminita Ciobanu 01 Dec 2008 - 00:00

Concertele de muzică veche românească răscoleau sufletele celor care le ascultau.



În 1968, când în ţară propaganda religioasă era interzisă, românii din SUA şi Canada au primit în dar de Crăciun colindul străbun. "A culege colinde înseamnă a strânge polen de pe aripi de fluturi şi a-l cerne şi a-l risipi într-un asemenea fel încât să cadă în cuget, uşor şi cast, ca şi fulgii primei zăpezi". Sunt cuvintele lui Paul Anghel regăsite în lucrarea "Arhivă sentimentală". Într-o epocă în care colindul era mai mult sau mai puţin permis, Corul Madrigal aducea bucuria Naşterii Domnului în cântări străbune. Căutând sunetul-matrice al cântărilor din vechime, maestrul Marin Constantin le dăruia românilor în 1968 preţiosul colind. Aflat în Canada şi SUA în perioada 1965-1976 în slujba Arhiepiscopiei Ortodoxe  Române, IPS Bartolomeu Anania, actualmente Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a sprijinit apariţia discului Corului Madrigal. Românilor de acolo le era dor de cântecele străvechi. Banda era imprimată de multă vreme, însă maestrul Marin Constantin aştepta acordul Electrecord care întârzia să apară. O copie a înregistrării i-a fost înmânată IPS la sosirea în ţară după ce a cinat împreună cu maestrul Marin. În America, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române a găsit o casă de discuri interesată de imprimarea vinilului. A fost însă nevoie de acordul Electrecord care a decis să producă discul în ţară, cu o clauză: "Numai pentru străinătate", "ca să împace exigenţele sistemului comunist care nu admitea nici un fel de propagandă religioasă" după cum mărturiseşte IPS Bartolomeu Anania în volumul "Madrigal sau Magia Sunetelor" realizat de muzicologul Grigore Constantinescu.

MISIUNE. Pe căi ocolite discul a ajuns şi în România. "Cei care au reuşit să iasă din ţară în perioada de restrişte au primit o grea misiune: de a aduce discul corului Madrigal", ne-a mărturisit maestrul Marin Constantin. De Crăciun românii au avut parte de "şiragul de icoane ale sufletului românesc", iar cântările străvechi, murmurate pe ascuns în seara de Ajun, au putut fi ascultate în casele celor care l-au primit, adus de peste hotare sau găsit, în taină, pe la bisericile din ţară. Muzicologul Grigore Constantinescu notează în volumul "Madrigal sau magia sunetelor": "Colindele Madrigalului s-au auzit pretutindeni şoptite, dar puternice, ignorându-şi statutul de samizdat la care fuseseră condamnate. Aşa le-am cunoscut şi iubit, aşa am ştiut atunci ce se află în sufletul madrigaliştilor şi în inima mentorului lor. Nu căutaţi acest disc al Madrigalului. El există doar în legendă. Cine l-a găsit în vremea aceea îl păzeşte cu străznicie, căci este legat de o experienţă de viaţă nerepetabilă."

SPERANŢA. Revoluţia din Decembrie 1989 le-a adus românilor un Crăciun însângerat, dar liber. Colindele se aflau pe buzele tuturor. Şoaptele dispăruseră. Semnul crucii şi minunatele cântări străbune puteau fi cântate fără teamă. "(...) lin, lin", se înfiripau glasuri care murmurau "O, ce veste minunată" – spune muzicologul Grigore Constantinescu. "Dureros de calde, cu părelnică fragilitate, colindele Madrigalului ne atingeau fruntea fierbinte, ca o unduire de speranţă abia simţită. Ca o rugăciune în mijlocul focului. Le ascultam, coborând un timp în liniştea lor de veacuri. Primisem acest dar de la Madrigal, pentru prima oară, de Crăciun, cu multă vreme în urmă".
Citeşte mai multe despre:   madrigal

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de