Faţă de mama lui Eminescu nu poţi avea decât sentimentul pe care trebuie să-l aibă furnica în faţa elefantului.
În arhiva Memorialului de la Ipoteşti, dedicat marelui nostru poet, se află şi patru fotografii cu mama sa, Raluca. Două o reprezintă în tinereţe, iar două ne-o arată în plină maturitate. Interesant este că mai ales în cele de bătrâneţe Raluca Eminovici seamănă izbitor de mult cu Eminescu tânăr, din celebra fotografie cu pletele în vânt, ochii adânci şi buzele pronunţate.
CHEMAREA
Această femeie care a născut unsprezece copii l-a adus pe lume şi pe marele Eminescu, dar nu pare să fi fost prea fericită, având în vedere că şi-a văzut morţi şase dintre fiii ei. Raluca s-a născut la Joldeşti, în 1816, fiind a treia fiică a stolnicului Vasile Iuraşcu şi a soţiei acestuia, Paraschiva. Căsătorită în 1840 cu Gheorghe Eminovici, bărbat nu prea înstărit, căminar, Raluca aducea o frumoasă zestre care surâdea şi promitea familiei lor un trai îmbelşugat.
Cu toate acestea, taxele şi cheltuielile pe care le-au avut cu întreţinerea în şcoli a copiilor le reduce mult nivelul de trai, încât numai fără griji nu putea fi numit. Raluca, stinsă din viaţă la vârsta de 60 de ani, a fost îngropată în curtea casei de la Ipoteşti.
Ni-l imaginăm plângâdu-şi mama moartă, implorând-o să-l ia la ea, aşa cum face în poemul care începe cu muzicalul vers "O, mamă, dulce mamă...", şi tot aşa cum, în "Geniu pustiu", copilul suferă de dorul mamei pe proaspătul ei mormânt. Constantă a rememorărilor imaginii mamei, posibilitatea întâlnirii cu ea peste moarte este la Eminescu şansa de a fi din nou fericit, scăpat pentru veşnicie de mizeriile lumii.