x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Minunea de la Cenaclu

1
Autor: Loreta Popa 19 Mai 2008 - 00:00

În 1973-1974 Maria Dra­go­miroiu ­debuta pe sce­na ­Cena­clului ­Flacă­ra cu fai­moasa melodie “Mărie, Mă­rie” compusă de ea pe ­textul regăsit pe ­diploma primită la ­Festivalul Maria Tănase.

În 1973-1974 Maria Dra­go­miroiu ­debuta pe sce­na ­Cena­clului ­Flacă­ra cu fai­moasa melodie “Mărie, Mă­rie” compusă de ea pe ­textul regăsit pe ­diploma primită la ­Festivalul Maria Tănase.

 
Mult asemănătoare ca voce cu Maria Tănase, Maria Dragomiroiu a stîrnit de la început controverse pe această temă. Vocea ei emoţiona pînă la la­crimi. Prinsese obiceiul să cînte cu ochii închişi. Marele folclorist Harry Brauner i-a prezentat-o lui Adrian Păunescu şi a îndrumat-o spre Festivalul de Folclor “Maria Tănase” de la Craiova, unde Maria a primit Premiul de Popularitate. Participarea la spectacolele Cenaclului Flacăra însemna pentru Maria Dragomiroiu, ca pentru orice artist debutant, un dublu cîştig: era cunoscută de marele pu­blic şi în al doilea rînd erau pu­blicate în revista Flacăra, tot timpul, cronici despre activitatea din concerte.


LA ÎNCEPUT DE LUME.
Pentru activitatea sa în cadrul Cenaclului, Maria Dragomiroiu a primit premiul Revistei Flacăra pentru păstrarea purităţii folclorului. Adrian Păunescu nu a ezitat să vorbească despre Maria Dragomiroiu şi să împăr­tă­şească tuturor ro­mânilor părerea sa despre marea cîntăreaţă.

“Într-o zi de început de lume, Harry Brauner mi-a vorbit despre o fată de lîngă Drăgăşani care cîntă frumos şi m-a întrebat dacă n-aş vrea s-o ascult. Am ascultat-o şi am promovat-o pe loc în Cenaclul Flacăra. Avea 16 ani, era frumoasă, era ca frunza de primăvară căreia i se citea în structură lumea şi cînta în sensul în care cîntase Maria Tănase. Unii dintre cei care o ascultau atră­geau atenţia asupra pericolului ca ea să o imite pe Maria Tănase. După ce am ascultat-o de mai multe ori, am înţeles un lucru pe care l-am susţinut şi atunci şi îl susţin de atunci încoace mereu. Maria Dragomiroiu nu o imită pe Maria Tănase, Maria Dragomiroiu este o altă Maria Tănase. Felul în care i se aşază ei vocea, sensurile cuvintelor este întru totul similar cu cel pe care îl aveau cîntecele Mariei Tănase. Poate că Maria Drago­miroiu a învăţat de la Maria Tănase, dar faptul nu se simte. Ea cîntă natural ca Maria Tănase. Aşa că este vorba în cazul ei, ca şi în alte nu puţine cazuri, de o restituire cu care m-am învrednicit să particip la conceptul de valori ale României care tocmai renăştea”, spune Adrian ­Păunescu.


IDENTITATE.
“Maria Dragomiroiu a fost din punctul de vedere al folclorului cea mai strălucită descoperire a mea, a Ce­naclului Flacăra şi, să nu uit, a lui Harry Brauner. Marele şi împătimitul iubitor de folclor , cel care o descoperise pe Maria Tă­nase însăşi, cel care a contribuit la lim­pezirea identităţii unui alt artist de geniu, Gheorghe Zamfir, omul de cultură şi de ­destin, mă refer sigur la Harry Brauner aici, care a pătimit o viaţă întreagă pentru li­bertatea sa de spirit, pentru credinţa faţă de cultura naţională. Ei bine, Harry Brauner a susţinut de îndată ce revista Flacăra a trecut sub direcţiunea mea ani de zile o rubrică intitulată chiar aşa: «Poluarea folclorului». Maria Dragomiroiu era exemplul cel mai viu pe care îl dădea Harry Brauner, pe care îl dădea revista Flacăra, pe care îl dădea Cenaclul Flacăra şi pe care îl sublinia ­Adrian Păunescu de folclor nepoluat, de folclor în matca sa normală.


Maria Dragomiroiu este cea mai stră­lucită ilustrare a încrederii şi talentului meu de a descoperi, că mi-am dat seama că mai există şi alţii. De exemplu, Grigore Leşe. Pe Grigore Leşe l-am ascultat în Sala Sporturilor din Baia Mare într-o mulţime de cîteva mii de oameni, cînd el, cu marele lui curaj dintotdeauna, a început să strige în sală: «Dl Păunescu! Dl Păunescu! Nu mă lasă ăştia, Miliţia, nu mă lasă Partidul, vă rog să mă lăsaţi să cînt». «Vino să te ascult». «Dar nu mă lasă, mă trag de picioare. Am strigat Miliţia, activiştii, luaţi mîi­nile de pe el. Vino în­coace, dar să nu te superi dacă te resping că nu cînţi bine». «Nu, cum să nu cînt bine. Eu cînt cu noduri». L-am as­cultat şi a început să cînte. Aşa a început drumul lui. Ceva nemai­po­me­nit. Şi sînt mulţi. Acum am dat doar două exemple. Maria Dra­gomiroiu şi ­Gri­gore Leşe, pentru că în or­dinea asta i-am descoperit.


SINTEZ
Ă. Maria este fără îndoială un clasic al cîntecului românesc din a doua jumătate a veacului trecut şi este una dintre fiinţele care rezistă tuturor compe­tiţiilor în veacul în care ne aflăm. Este dincolo de orice în­do­ială că ea a intuit ceva ce este cel mai greu. Ea a pledat în paginile revistei Flacăra şi în cadrul Cenaclului Flacăra pentru ana­liză, pentru specificul fie­cărei zone.

De la un punct încolo mi-am dat sea­ma că asta e doar o etapă, că trebuie şi sinteză, o sinteză de cîntec folcloric valabil pentru toţi românii, fie ei olteni, ba­sa­rabeni, maramureşeni, tot în sensul în care o făcuse Maria Tănase.


ESENŢĂ.
Maria Drago­miroiu s-a născut şi a avut intuiţia şi conştiinţa de sine de a cînta de la început pentru toţi românii. Aici există şi un risc. Riscul ba­na­lităţii, pentru că, dacă vii cu cîntece specifice graiului mai din sud sau mai din nord, mă rog, specifice zonelor diferite ale ţării, e mai  uşor de înghiţit ceea ce se aude de pe scenă.

A abordat direct cîntece valabile pentru toţi ro­mânii, renunţînd la unele note de spe­cific, dar păstrînd esenţele e o operă brâncuşiană, reuşind să respecte amănuntul şi să respecte esenţa. Maria a tentat foarte mult abordînd această cale şi cred eu că a şi împlinit-o cu strălucire”, a încheiat poetul Adrian Păunescu.

 
“Maria Dragomiroiu s-a născut şi a avut intuiţia şi conştiinţa de sine de a cînta de la început pentru toţi românii. A abordat direct cîntece valabile pentru toţi românii, renunţînd la unele note de specific, dar păstrînd esenţele e o operă brâncuşiană, reuşind să respecte amănuntul şi să respecte esenţa. Maria a tentat foarte mult abordînd această cale şi cred eu că a şi împlinit-o cu strălucire”

Adrian Păunescu

Citeşte mai multe despre:   maria ,   flacăra,   inceput,   păunescu,   tănase,   dragomiroiu,   harry brauner

Serviciul de email marketing furnizat de