Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1973-1974 Maria Dragomiroiu debuta pe scena Cenaclului Flacăra cu faimoasa melodie “Mărie, Mărie” compusă de ea pe textul regăsit pe diploma primită la Festivalul Maria Tănase.
În 1973-1974 Maria Dragomiroiu debuta pe scena Cenaclului Flacăra cu faimoasa melodie “Mărie, Mărie” compusă de ea pe textul regăsit pe diploma primită la Festivalul Maria Tănase.
Mult asemănătoare ca voce cu Maria Tănase, Maria Dragomiroiu
a stîrnit de la început controverse pe această temă. Vocea ei emoţiona pînă la
lacrimi. Prinsese obiceiul să cînte cu ochii închişi. Marele folclorist Harry
Brauner i-a prezentat-o lui Adrian Păunescu şi a îndrumat-o spre Festivalul de
Folclor “Maria Tănase” de la Craiova,
unde Maria a primit Premiul de Popularitate. Participarea la spectacolele
Cenaclului Flacăra însemna pentru Maria Dragomiroiu, ca pentru orice artist
debutant, un dublu cîştig: era cunoscută de marele public şi în al doilea rînd
erau publicate în revista Flacăra, tot timpul, cronici despre activitatea din
concerte.
LA ÎNCEPUT DE LUME. Pentru
activitatea sa în cadrul Cenaclului, Maria Dragomiroiu a primit premiul
Revistei Flacăra pentru păstrarea purităţii folclorului. Adrian Păunescu nu a
ezitat să vorbească despre Maria Dragomiroiu şi să împărtăşească tuturor românilor
părerea sa despre marea cîntăreaţă.
“Într-o zi de început de lume, Harry Brauner mi-a vorbit despre o fată de lîngă Drăgăşani care cîntă frumos şi m-a întrebat dacă n-aş vrea s-o ascult. Am ascultat-o şi am promovat-o pe loc în Cenaclul Flacăra. Avea 16 ani, era frumoasă, era ca frunza de primăvară căreia i se citea în structură lumea şi cînta în sensul în care cîntase Maria Tănase. Unii dintre cei care o ascultau atrăgeau atenţia asupra pericolului ca ea să o imite pe Maria Tănase. După ce am ascultat-o de mai multe ori, am înţeles un lucru pe care l-am susţinut şi atunci şi îl susţin de atunci încoace mereu. Maria Dragomiroiu nu o imită pe Maria Tănase, Maria Dragomiroiu este o altă Maria Tănase. Felul în care i se aşază ei vocea, sensurile cuvintelor este întru totul similar cu cel pe care îl aveau cîntecele Mariei Tănase. Poate că Maria Dragomiroiu a învăţat de la Maria Tănase, dar faptul nu se simte. Ea cîntă natural ca Maria Tănase. Aşa că este vorba în cazul ei, ca şi în alte nu puţine cazuri, de o restituire cu care m-am învrednicit să particip la conceptul de valori ale României care tocmai renăştea”, spune Adrian Păunescu.
IDENTITATE. “Maria
Dragomiroiu a fost din punctul de vedere al folclorului cea mai strălucită
descoperire a mea, a Cenaclului Flacăra şi, să nu uit, a lui Harry Brauner.
Marele şi împătimitul iubitor de folclor , cel care o descoperise pe Maria Tănase
însăşi, cel care a contribuit la limpezirea identităţii unui alt artist de
geniu, Gheorghe Zamfir, omul de cultură şi de destin, mă refer sigur la Harry
Brauner aici, care a pătimit o viaţă întreagă pentru libertatea sa de spirit,
pentru credinţa faţă de cultura naţională. Ei bine, Harry Brauner a susţinut de
îndată ce revista Flacăra a trecut sub direcţiunea mea ani de zile o rubrică
intitulată chiar aşa: «Poluarea folclorului». Maria Dragomiroiu era exemplul
cel mai viu pe care îl dădea Harry Brauner, pe care îl dădea revista Flacăra,
pe care îl dădea Cenaclul Flacăra şi pe care îl sublinia Adrian Păunescu de
folclor nepoluat, de folclor în matca sa normală.
Maria Dragomiroiu este cea mai strălucită ilustrare a
încrederii şi talentului meu de a descoperi, că mi-am dat seama că mai există şi
alţii. De exemplu, Grigore Leşe. Pe Grigore Leşe l-am ascultat în Sala
Sporturilor din Baia Mare într-o mulţime de cîteva mii de oameni, cînd el, cu
marele lui curaj dintotdeauna, a început să strige în sală: «Dl Păunescu! Dl Păunescu!
Nu mă lasă ăştia, Miliţia, nu mă lasă Partidul, vă rog să mă lăsaţi să cînt».
«Vino să te ascult». «Dar nu mă lasă, mă trag de picioare. Am strigat Miliţia,
activiştii, luaţi mîinile de pe el. Vino încoace, dar să nu te superi dacă te
resping că nu cînţi bine». «Nu, cum să nu cînt bine. Eu cînt cu noduri». L-am
ascultat şi a început să cînte. Aşa a început drumul lui. Ceva
nemaipomenit. Şi sînt mulţi. Acum am dat doar două exemple. Maria
Dragomiroiu şi Grigore Leşe, pentru că în ordinea asta i-am descoperit.
Citește pe Antena3.ro
SINTEZĂ. Maria este fără îndoială un clasic al cîntecului românesc din
a doua jumătate a veacului trecut şi este una dintre fiinţele care rezistă
tuturor competiţiilor în veacul în care ne aflăm. Este dincolo de orice
îndoială că ea a intuit ceva ce este cel mai greu. Ea a pledat în paginile
revistei Flacăra şi în cadrul Cenaclului Flacăra pentru analiză, pentru
specificul fiecărei zone.
De la un punct încolo mi-am dat seama că asta e doar o etapă, că trebuie şi sinteză, o sinteză de cîntec folcloric valabil pentru toţi românii, fie ei olteni, basarabeni, maramureşeni, tot în sensul în care o făcuse Maria Tănase.
ESENŢĂ. Maria
Dragomiroiu s-a născut şi a avut intuiţia şi conştiinţa de sine de a cînta de
la început pentru toţi românii. Aici există şi un risc. Riscul banalităţii,
pentru că, dacă vii cu cîntece specifice graiului mai din sud sau mai din nord,
mă rog, specifice zonelor diferite ale ţării, e mai uşor de înghiţit ceea ce se aude de pe scenă.
A abordat direct cîntece valabile pentru toţi românii, renunţînd la unele note de specific, dar păstrînd esenţele e o operă brâncuşiană, reuşind să respecte amănuntul şi să respecte esenţa. Maria a tentat foarte mult abordînd această cale şi cred eu că a şi împlinit-o cu strălucire”, a încheiat poetul Adrian Păunescu.
“Maria Dragomiroiu s-a
născut şi a avut intuiţia şi conştiinţa de sine de a cînta de la început pentru
toţi românii. A abordat direct cîntece valabile pentru toţi românii, renunţînd
la unele note de specific, dar păstrînd esenţele e o operă brâncuşiană, reuşind
să respecte amănuntul şi să respecte esenţa. Maria a tentat foarte mult
abordînd această cale şi cred eu că a şi împlinit-o cu strălucire”
Adrian Păunescu
